Groza de la sculărie şi bolojanii

Am găsit şi eu, ca mulţi orădeni, fluturaşi electorali în cutia poştală, cu înscripţia “Atenţie, cad bolojani”. Nu am fost deloc mirat să constat că primarul interimar Mihai Groza mă atacă şi pe această cale, continuându-şi campania denigratoare la adresa mea. Are o problemă cu faptul că am locuit zece ani în Aleşd - de parcă simplul fapt de a fi din altă localitate ar anihila toate calităţile pe care le-ar putea avea un candidat la primăria Oradiei. Când am fost prefect, eram aleşdean; cu toate acestea orădenii au ştiut să aprecieze măsurile pe care le-am luat.

Dar nu asta e problema. Într-un articol scris de  Alexandru Seres (un jurnalist pe care îl apreciez), am găsit câteva lucruri spuse cu mult har, dar şi cu multă dreptate. Mi se pare că acolo se pune la punct o chestiune care a fost gândită prost de Mihai Groza. Iată ce scrie pe blogul său fostul redactor-şef al Jurnalului bihorean despre campania actualului primar:

“Aşadar, avem un candidat care se mândreşte cu faptul că e orădean. Din partea mea, putea fi şi din Slobozia, nu asta e problema. Mă deranjează doar faptul că, deşi e orădean, ca mine, se poartă de parcă ar fi din Căcăceni.

Am citit şi eu reclamele electorale cu care partidul său, PD-L, a împânzit presa locală. Mi-a atras atenţia faptul că, printre multele reproşuri pe care i le-a adus principalului contracandidat, se află şi un amănunt biografic al acestuia: Ilie Bolojan a fost profesor la o şcoală ajutătoare.

De ce ar fi un lucru condamnabil să predai unor copii cu handicap? E cumva ruşinos? Nu cumva domnul Groza nu e nicidecum “un om de omenie”, aşa cum se autoproclamă în toate reclamele sale electorale? Să-l mai cred atunci când, în blugi şi cămaşă portocalie, bate câte un cui la casele pe care Habitat pentru Umanitate le construieşte pentru romii din Velenţa?”

Cred că Seres pune aici punctul pe i. Şi nu greşeşte deloc nici atunci când, procedând într-un mod asemănător lui Groza, dar de astă dată ca să instituie un exemplu, îi impută acestuia faptul că a fost şef la o secţie de sculărie:

“Tare mi-e teamă că, atunci când a dezgropat acest amănunt din biografia lui Bolojan, lui Groza nu i-a trecut prin cap că şi alţii i-ar putea imputa lucruri demne de dispreţuit, din propria sa istorie. Cum ar fi, spre exemplu, faptul că a lucrat la o sculărie. “Groza de la sculărie” - sună cam naşpa, nu?”

Mărturisesc că mi-a plăcut expresia asta, “Groza de la sculărie”. Nu vreau să înşir aici întreg articolul scris de Seres, întrucât nu am copyright pe el (cine e curios, are aici acest link: Blogul lui Alexandru Seres). Remarc doar că spune un lucru extrem de important: Mihai Groza e lipsit de respect faţă de semenii săi. Atunci când mă condamnă pentru faptul că am fost profesor la o şcoală ajutătoare, el nu-şi dă seama că îi condamnă totodată şi pe copiii cu handicap. Se dă singur de gol, arătând dispreţ pentru o categorie de oameni care are mare nevoie de ajutorul semenilor.

Acesta e “omul de omenie” care cere votul orădenilor. Un om care nu ezită să lovească în cei lipsiţi de apărare. Un primar care bagă mâna adânc în buzunarul contribuabililor, sub pretextul că face parcuri în aşa-zis stil art nouveau. Un “om de omenie” care, pus în faţa actelor care dovedesc jaful pe care l-a săvârşit, nu e în stare decât să mă împroaşte cu noroi.

Acesta e, vorba lui Seres, ”Groza de la sculărie”. Citiţi articolul lui Alexandru Seres şi vă asigur că vă veţi lămuri pe deplin.

Cui i-e frică de Ilie Bolojan?

Câteva dintre partidele participante la alegeri au semnat luni o înţelegere pentru a purta o campanie civilizată.  În acest protocol, semnatarii s-au angajat, printre altele, să se abţină de la jigniri şi atacuri la persoană.

Acest protocol părea să fie de bun augur pentru o campanie care se anunţa, după toate semnele, destul de aprigă. Partidele au convenit

“să contribuie activ la desfăşurarea unei campanii civilizate, demonstrând prin aceasta că atât în mass-media cât şi în întâlnirile cu cetăţenii dispun de maturitate politică, iar confruntarea se poate face pe bază de proiecte, idei şi prezentarea celor mai moderne propuneri care să conducă la dezvoltarea edilitară a municipiului şi la prosperitatea cetăţenilor săi”.

Iată însă că, la trei zile după scriptură, PD-L încalcă grosolan acest protocol. În Jurnal bihorean de miercuri, gaşca de la Primărie a ripostat violent la criticile mele din conferinţa de luni. Cum au înţeles ei să răspundă acuzelor?  Prin atacuri la persoană şi jigniri.

În mod hilar, un reprezentant al partidului s-a apărat spunând că ei au respectat înţelegerea, întrucât au atacat un partid care nu se află printre semnatarii protocolului.

În primul rând, eu cred că, atunci când te angajezi în faţa tuturor să duci o campanie civilizată, te comporţi corect faţă de toţi, nu doar faţă de cei cu care te-ai înţeles. 

În al doilea rând, PNL nu a dorit să semneze acest act fiindcă e de părere că nu prin semnarea unei hârtii se obţine o campanie civilizată. Dovada: PD-L l-a semnat, doar ca să-l încalce de îndată.

În al treilea rând, cred că PD-L recurge la astfel de metode fiindcă e disperat. Gaşca din Primărie şi-a dat seama că nu are nicio şansă în această luptă electorală şi recurge la mijloace incorecte. E felul lor de a acţiona - şi au dovedit-o prin tot ceea ce au făcut de-a lungul anilor. Lipsa de transparenţă a licitaţiilor, lipsa de respect faţă de cetăţean, cheltuirea iresponsabilă a banilor publici sunt doar câteva dintre motivele pentru care orădenii nu-i vor mai vota.

Cred că am reuşit să răspund întrebării din titlu, “Cui i-e frică de Ilie Bolojan?”. E evident că găştii din Primărie, nu?

Cu musca la arat, de 1 Mai

Primăria Oradea a sărbătorit ziua de 1 Mai prin muncă: angajaţii ei au ieşit la arat, tăind arborii din Piaţa Unirii. În locul lor, urmează să se planteze flori. Trecând azi prin centru, am văzut că în părculeţul din faţa Bisericii cu Lună era… lună şi bec: terenul era curăţat deja de arbori şi o parte din borduri fuseseră distruse de utilajele care au lucrat în zonă.

Aşa-zisa reabilitare peisagistică din piaţă,  botezată pompos “în stil art nouveau”, costă 8 miliarde de lei vechi. Îmi pun, ca şi voi, câteva probleme.

În condiţiile în care, în zona centrală, clădirile monument istoric au, în cea mai mare parte, faţadele degradate şi ţiglele de pe acoperiş gata să cadă, ce este prioritar? Să se repare faţadele şi acoperişurile şi apoi să se treacă la pavaje şi spaţiile aferente, sau să se pună carul înaintea boilor? Atunci când spaţiile verzi şi arborii din oraş sunt insuficienţi, îi rărim şi pe cei care îi mai avem, sau plantăm alţii? Cred că cei din primărie s-au gândit să taie arborii, ca să se vadă mai bine faţadele scorojite ale clădirilor, din păcate.

Când parcurile nu acoperă necesarul de spaţii verzi, în loc să le extindem, le îngrădim cu garduri metalice, ca să îngrăşăm conturile firmelor abonate la lucrările primăriei?

Când oraşul îşi vinde terenurile, la preţuri mult sub cele de piaţă, pentru a-şi completa veniturile, Primăria Oradea s-a grăbit să cheltuie 8 miliarde de lei pentru aşa-zisele înfrumuseţări peisagistice. Ce se va întâmpla peste 2-3 ani de zile, dacă mai rămân la putere şi oraşul nu se relansează economic - iar ei nu vor mai avea ce vinde?

Ştim cu toţii că plantările se fac primăvara sau toamna. Ne aducem aminte de situaţia de anul trecut, când toţi pomii plantaţi pe malul Crişului într-un moment nepotrivit s-au uscat. Sper ca plantările forţate, făcute de cei din primărie pe ultima sută de metri, pentru a cheltui bani, să nu aibă aceeaşi soartă.

Îmi pun apoi problema modului în care o administraţie îşi arată respectul faţă de cetăţenii urbei. Atunci când aduci modificări importante în zonele centrale ale oraşului, atunci când decizi să tai arbori şi să plantezi flori, nu este normal să-i întrebi şi pe orădeni cum văd ei lucrurile? Nu este normal să faci o dezbatere publică unde cei interesaţi să-şi poată spune părerea?

Ce resorturi îi pot împinge pe cei din primărie ca, în zile libere, când toţi funcţionarii se gândesc cum să-şi petreacă timpul liber, să se apuce de tăiat arbori pe bani grei? Nici într-un caz respectul faţă de orădeni sau grija pentru banul public.

O administraţie care ia decizii în interesul oamenilor face dezbateri publice pentru a stabili strategii, îşi fixează priorităţi, foloseşte cu discernământ banul public şi în general face lucrurile aşa cum se cuvine. A făcut această administraţie ceva din toate acestea? Eu zic că nu. E o administraţie care pare că şi-a pierdut busola, o administraţie păguboasă.

De 1 Mai, Primăria a ieşit cu musca la arat, în dispreţul cetăţeanului. Amenajarea peisagistică “în stil art nouveau” din centrul oraşului nu înfrumuseţează nimic: ea e o palmă pe obrazul locuitorilor Oradiei.  Încă una.

Problemele orădenilor - o listă lungă cât o zi de post

Am început acest blog ca o modalitate de dialog cu orădenii, sperând că în acest fel voi putea aduce în dezbatere câteva dintre problemele a căror rezolvare o consider de maximă urgenţă pentru acest oraş:

• Rămânerea în urmă a Oradiei, din punct de vedere economic, faţă de oraşele vecine (Arad, Cluj)
• Lipsa de transparenţă a licitaţiilor organizate de Primărie
• Corupţia funcţionarilor publici
• Funcţionarea defectuoasă a relaţiei dintre Primărie şi cetăţean
• Circulaţia dificilă în oraş, transportul în comun defectuos, tramvaiele exorbitant de scumpe
• Lipsa acută a parcărilor
• Şoseaua de centură (cu patru benzi) şi altele.

Mărturisesc că, după un timp, am fost uimit să constat cât de numeroase sunt de fapt problemele orădenilor. Le-aţi enumerat chiar voi, în comentariile voastre pe acest blog.

Ca să vă edificaţi, le trec în revistă aici, pe scurt:

• Lipsa de transparenţă a instituţiilor care lucrează cu cetăţeanul (Primăria Municipiului Oradea)
• Lipsa de organizare şi ineficienţa activităţilor din Primărie
• Lipsa investiţiilor de anvergură
• Starea de degradare a clădirilor-monument din centrul oraşului
• Reabilitarea defectuoasă a drumurilor
• Problema transportului în comun
• Facilităţi pentru studenţi
• Banii cheltuiţi fără discernământ şi folos pentru sportul bihorean (FC Bihor, CSM)
• Problema stadionului municipal
• Problema transportului elevilor la şcoală
• Problema locuinţelor sociale pentru persoanele fără adăpost
• Planul urbanistic zonal, necorespunzător şi aplicat preferenţial
• Fluidizarea traficului, lipsa parcărilor
• Situaţia autorizaţiilor de taximetrie
• Spaţii verzi insuficiente
• Locuri de joacă pentru copii insuficiente
• Problema aeroportului
• Serviciile publice - ineficiente (salubritate, apa, canal)
• Curăţenia oraşului şi iluminatul public
• Problema cerşetorilor
• Problema câinilor comunitari
• Problema turismului
• Pistele pentru biciclişti
• Atribuirea de terenuri tinerilor pentru construirea de case

Cam acestea sunt problemele pe care le-au ridicat vizitatorii blogului meu în comentariile lor. O listă lungă cât o zi de post. Ea spune foarte multe despre felul în care a înţeles actuala administraţie a municipiului să se achite de sarcinile sale. Dacă vrem ca aceste lucruri să se schimbe în bine, trebuie să punem cu toţii umărul. Vorbele nu sunt de ajuns: e timpul să trecem la fapte!

Sărbători fericite alături de cei dragi!

 

M-au făcut erou de benzi desenate!

Nu-mi stă în caracter să mă laud, dar fiindcă tot mi s-a cerut insistent să scriu şi însemnări ceva mai personale, vă semnalez faptul că am devenit erou de benzi desenate. Nu e o glumă: doi orădeni, care-şi spun Oviman şi Sebman, au făcut un site unde publică mai multe benzi desenate. Mi s-a spus că, printre ele, este şi una în care personajul principal este Super Bolo. Am vrut să văd cu ochii mei minunea asta de site şi m-am convins că aşa este: personajul seamănă cu mine - cel puţin aşa cred…

M-am amuzat citind povestea lui Super Bolo şi trebuie să recunosc că băieţii au umor. Nu pot decât să-i felicit şi le promit că voi urmări cu interes propriile-mi aventuri!

PS: Iată şi adresa unde puteţi citi aceste benzi desenate: http://www.supererou.com/page/2

Lista lui Bolojan

După cum ştiţi, partidele politice depun liste cu candidaţii la funcţia de primar, consilieri locali şi judeţeni. 22 aprilie este data limită la care aceste liste trebuie înregistrate la Biroul Electoral. Dacă în ceea ce priveşte candidaţii la funcţia de primar lucrurile sunt cunoscute, în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi candidaţi, în aceste zile se discută, se fac şi se desfac înţelegeri şi se aprobă listele de consilieri.

Şi eu vreau să întocmesc, împreună cu colegii mei, o echipă de consilieri cât mai bună. Pe de o parte, să fie oameni care nu au „un trecut glorios”, care acolo unde şi-au desfăşurat activitatea au demonstrat că sunt oameni de bună calitate. Pe de altă parte, să fie oameni care au disponibilitatea de a se implica în politică.

Din păcate, datorită unei imagini proaste pe care noi, cei din politică, am creat-o după ‘89, mulţi oameni, care ar avea ceva de spus, preferă să nu se implice. De exemplu, cu toate că domnul Hadrian Borcea este unul dintre cei care mă susţin, nu vrea să devină activ din punct de vedere politic, tocmai din cauza unor rezerve faţă de imaginea pe care clasa politică a dobândit-o de-a lungul anilor.

Când am acceptat să candidez la funcţia de primar, am primit votul de încredere al biroului teritorial al PNL Bihor şi pentru întocmirea echipei de consilieri. După discuţii cu colegii de partid, cu cei care şi-au exprimat intenţia de a candida, cu membrii comitetului de susţinere a candidaturii, voi propune conducerii PNL o echipă de consilieri din care vor face parte următorii:

• Lucia Varga, preşedinte al PNL Oradea şi actual secretar de stat la Ministerul Mediului - probleme de mediu;
• Dorel Tifor, profesor de limba română, fost director al Liceului Emanuil Gojdu, liceu pe care şi eu l-am absolvit - învăţământ liceal ;
• Dan Octavian, director general la Federaţia Patronilor Bihor - probleme legate de mediul de afaceri;
• Daniel Vulcu, actor - probleme de cultură, teatru;
• Mihai Manea, actual consilier local, director economic la societatea Perind - probleme de finanţe locale
• Gheorghe Carp, director la Spitalul Municipal, un om cu care am colaborat bine în ultimii 3 ani - probleme de sănătate;
• Ioan Felea, prorector al Universităţii din Oradea - învăţământ universitar;
• Florica Cherecheş, care a condus fondul de creditare Integra - probleme sociale.
• Ioan Cupşa, avocat, fost preşedinte al PNL Oradea - domeniul juridic;
• Adriana Lipoveanu, inginer constructor - domeniul urbanism şi infrastructură;

Această echipă urmează să fie completată cu alte propuneri, până la întregirea listei de consilieri liberali.

Sunt oameni pe care îi cunosc - fie membri PNL cu state vechi, fie oameni care până acum au stat departe de lumea politică, cum este Dorel Tifor. Împreună cu ei, după câştigarea alegerilor - şi desigur alături de ceilalţi consilieri locali - sunt convins că vom relansa Oradea. Pe unii probabil că îi cunoaşteţi mai bine, alţii poate că sunt mai puţin cunoscuţi.

Eu am încredere în ei. Sper să vă câştige şi vouă încrederea.

Blogul mi-a pus creierii pe bigudiuri…

Nu mi-am imaginat, când am început acest blog, că voi avea atâta de lucru la el. Din afară pare simplu: scrii nişte texte, de două-trei ori pe săptămână, apoi aştepţi să vezi ce se comentează la ele. Citeşti comentariile şi, dacă ai chef şi timp, răspunzi, dacă nu - nu.

Ei bine, nu e aşa de simplu.

Fiind om politic (responsabil, îmi place să cred), nu pot să scriu orice îmi trece prin cap. E nevoie să-mi cumpănesc bine cuvintele, ca să fiu cât se poate de sigur că ele îmi reflectă clar ideile. Apoi, nu consider că orice subiect e demn de a fi discutat public. Nemulţumirile mele personale, dezamăgirile, simpatiile - prefer să le păstrez pentru mine. Nu-mi place să mă expun prea mult, e chestie de fire. Aşa că îmi pare rău dacă nu voi scrie aici despre chestiuni mai personale, aşa cum am văzut că fac mai toţi blogherii care se respectă.

După toate acestea, mai vine şi problema răspunsurilor la comentarii. Aici e aici: chiar nu mă aşteptam la aşa o avalanşă! Abia pot ţine pasul cu ele, timpul meu fiind oricum foarte limitat. Mă strădui să răspund, pe cât posibil, la toate comentariile, însă vă rog să înţelegeţi că uneori nu e posibil. Pentru acest lucru îmi cer scuze şi sper că voi avea înţelegerea voastră.

Vă asigur însă că citesc toate comentariile. Unele dintre ele îmi provoacă serioase bătăi de cap, fiindcă ridică probleme care au afectat Oradea de ani de zile. Mă gândesc mereu cum voi rezolva, când voi ajunge primar, toate problemele care s-au adunat în timp, fără ca cineva să găsească o soluţie la ele. Nu mă pot opri să mă gândesc că poate nimeni nu a avut interesul să le rezolve - dar acesta e un subiect pentru o postare viitoare.

Fiţi vă rog încredinţaţi că, chiar dacă nu răspund la unele comentarii, le citesc şi chiar îmi notez unele chestiuni. Sunt convins că voi reuşi să dau un răspuns mai târziu - nu aici, în spaţiul virtual, ci în realitate…

Ce se poate face cu 27 milioane de euro

Sunt convins că multă lume este interesată de noile tramvaie Siemens, pe care actuala administraţie a Oradiei le aduce pentru a îmbunătăţi calitatea transportului în comun. Sunt de acord că tramvaiele care circulă în Oradea să fie de bună calitate şi să asigure un plus de confort celor care aleg acest mijloc de transport în comun. Însă nu cred că se poate justifica în vreun fel suma enormă care va fi cheltuită pentru cele 10 tramvaie ultramoderne care au fost contractate, în condiţiile în care Oradea nu a fost rezolvată problema traficului rutier, a parcărilor sau a locuinţelor, ca să nu pomenesc decât câteva dintre cele mai presante probleme.

Tramvaiul Siemens care va începe să circule începând cu această lună în Oradea, costă 2,7 milioane euro şi, fiind atât de scump, nici măcar Bucureştiul nu şi l-a permis! Acest tip de tramvaie poate fi văzut pe străzile Vienei, oraşul nostru fiind primul din România care cumpără astfel de tramvaie.

Ar fi, desigur, frumos să ne putem permite astfel de tramvaie moderne, care asigură un confort sporit călătorilor. Nu e cazul. Preţul este exorbitant, în condiţiile în care alte oraşe din Romania, cu o situaţie financiară mult mai bună decât Oradea, nu şi-au permis să cumpere nici măcar un singur tramvai de acest tip!

Timişoara are parcul de tramvaie care asigură transportul în comun format din donaţii de la oraşe din Germania. Circulă foarte bine şi pentru aceste tramvaie au fost achitate doar cheltuielile de transport. S-au facut economii importante pentru oraş.

Putem accepta faptul că, neavând astfel de parteneri, eram puşi în situaţia de a cumpăra tramvaie.

În toate oraşele din ţară unde au fost achiziţionate tramvaie din străinătate, preţurile au oscilat între 7 şi 15 mii de euro, optându-se pentru varianta second-hand. La Iaşi, de exemplu, la începutul acestui an, municipalitatea a achiziţionat tramvaie second-hand modernizate. Acestea au costat 7000 euro/bucata, pentru transport plătindu-se încă 8000 de euro. Piaţa vest-europeană oferă suficiente tramvaie second-hand modernizate, prin urmare argumentul inexistenţei unei astfel de oferte la preţuri rezonabile nu stă în picioare.

Ce se putea face cu cele 27 milioane de euro? Spre exemplu, am calculat că se putea realiza jumătate din proiectul şoselei de centură extinse pe patru benzi, cam 8 kilometri din totalul de 15,5, cu toate facilităţile aferente.

Şi ca să rămânem în acest sector, am mai calculat că, din aceiaşi bani, s-ar fi putut amenaja, la un cost de 500 euro/mp, 3600 de locuri de parcare subterane sau supraterane. Pentru cei care sunt neîncrezători, iată calculaţia, cu identificarea zonelor disponibile pentru aceste parcări:

• parcare subterană pe 2 nivele în zona centrală - 900 locuri
• parcare supraterană în spatele Tribunalului - 900 locuri
• parcare subterană în zona Casei de Cultură a Sindicatelor (platoul dinspre Catedrala Ortodoxă) - 1000 locuri
• parcare rezidenţială subterană în Nufărul - zona liceului Onisifor Ghibu şi în cartierul Rogerius - 800 locuri.

Calculul a fost făcut la un cost de 500 euro/mp, cu o medie de 15 mp pentru fiecare loc de parcare.

Aceeaşi sumă se mai putea utiliza pentru a se construi, la un preţ de 500 euro/mp, peste 900 de apartamente cu 2 camere, de tip social. Spun acest lucru întrucât în Oradea există peste 1000 de cazuri in care oameni au rămas sau vor ramane fără locuinţă in urma evacuarii acestora din imobilele retrocedate. Primăria are obligatia să asigure un acoperiş deasupra capului pentru aceste cazuri sociale.

Cred că e limpede pentru toată lumea că celor 27 milioane de euro li se putea da astăzi o destinaţie mult mai bună. În orice caz, nu cred că se poate justifica, cu argumente raţionale şi de bun-simţ, cheltuirea acestei sume enorme pentru nişte tramvaie care, pe lângă faptul că depăşesc cu mult exigenţele reale de confort, nu rezolvă problemele generale ale transportului în comun.

Şi un ultim argument, pentru a vă da seama ce înseamnă suma de 2, 7 milioane euro: atât costă un elicopter de tipul Eurocopter AS-355N…

De ce mi-am făcut blog

E la modă ca politicienii să-şi facă blog. Eu nu mi-am „tras” blog ca să fiu la modă - şi nici pentru că sunt politician. Ci fiindcă sunt realmente interesat să intru în dialog cu voi, nu doar să-mi răspândesc mesajele electorale pe Internet.

Da, mi-am făcut blog, pentru că m-am decis să candidez la funcţia de primar al Oradiei. Da, am intrat în rândul politicienilor care au blog - dar nu ca să ţin un monolog.  Oradea are nevoie de schimbarea modului în care este condusă primăria, iar pentru asta am nevoie şi de părerea voastră.

Cei care conduc în prezent Primăria sunt prizonierii unor obiceiuri şi metehne care afectează calitatea vieţii cetăţenilor şi dezvoltarea municipiului. Ştiţi prea bine aceste obiceiuri, ale căror efecte le simţiţi zilnic pe propria piele. Cu ajutorul vostru, eu vreau să schimb această stare de lucruri.

Am fost consilier local şi judeţean, apoi prefect al judeţului Bihor şi secretar general al Guvernului, funcţii publice în care am încercat să nu fiu ca ceilalţi. N-am beneficiat în niciun fel de „avantajele” acestor funcţii. Nu mi-am luat spaţii pe centru şi am stat departe de clienţii tradiţionali ai administraţiei, pentru că altfel n-aş fi putut face nimic.

În schimb, m-am străduit să reduc birocraţia şi să măresc transparenţa în serviciile publice. Am extins în întreaga ţară proiectele pe care le-am demarat anterior, în premieră, în judeţul Bihor: eliberarea paşapoartelor, a certificatelor de înmatriculare, a permiselor de conducere în două ore şi eliberarea cazierelor judiciare pe loc. În calitate de prefect şi de secretar general al Guvernului României, am susţinut în ultimii trei ani proiecte ale autorităţilor locale şi guvernamentale în judeţul Bihor, din domeniile: reţele de alimentare cu apă şi canalizare, investiţii în şcoli şi spitale, investiţii în infrastructură.

Am reuşit să fac toate acestea pentru că oamenii m-au susţinut. Voi avea nevoie de ajutorul vostru şi după ce voi deveni primar. Aşa că acest blog va rămâne activ şi după alegerile din iunie. Voi mă puteţi ajuta să relansez Oradea!

Ce înţeleg prin relansare? Vreau ca Oradea să devină un oraş în care cetăţeanul să fie respectat, un oraş în care să nu îţi faci griji când te internezi în spital, în care să nu-ţi pui problema cum circuli şi unde-ţi parchezi maşina, un oraş cu o primărie unde primeşti autorizaţiile la timp şi unde nu se dau „atenţii”. Un oraş al oamenilor, cu instituţii care se află în slujba cetăţeanului. Un oraş care să fie cu adevărat al nostru, al tuturor, şi de care să fim mândri!