Ce apără prefectul: ordinea publică sau debandada?

În sistemul administrativ complicat din România, responsabilitatea pentru anumite probleme este difuză. Sunt mai multe instituţii care au responsabilităţi complementare. Spre exemplu, în domeniul ordinii publice, responsabilitatea principală prin lege o are Poliţia, Jandarmeria şi Instituţia Prefectului. Dar şi primarii au responsabilităţi, legate de coordonarea poliţiei locale sau, în mod indirect, de modul în care autorizează anumite activităţi care pot duce la tulburarea liniştii publice, cum ar fi activitatea localurilor. Un alt domeniu este cel al salubrizării. În ceea ce priveşte respectarea normelor de curăţenie, există atât competenţa primăriei, cât şi a Gărzii de Mediu, care este condusă de Instituţia Prefectului. Sunt doar două exemple, de ordine publică şi de salubrizare, unde există responsabilităţi comune ale unor instituţii şi unde în mod evident există posibilitatea de a colabora în aşa fel încât să ai rezultate şi să rezolvi lucrurile. Dar există şi posibilitatea fugii de răspundere, ba mai rău, chiar a sabotajului, astfel că perdantul nu va fi primăria sau instituţia prefectului, ci cetăţeanul.

Cu aceste consideraţii, voi aborda problema ordinii publice pe teritoriul municipiului Oradea, respectiv taxa de ordine publică. Pornim de la o realitate: avem pe timp de noapte foarte multe evenimente, confirmate prin rapoarte ale poliţiei naţionale şi ale poliţiei comunitare, prin sesizările pe care le avem la serviciul 112, la dispeceratul poliţiei, prin reclamaţiile pe care le primim de la cetăţeni cu privire la deranjul pe care sunt nevoiţi să-l suporte pe timp de noapte. În foarte multe locuri se constată depăşirea nivelului de zgomot în vecinătatea unor localuri, produsă de aceste localuri sau de clienţii lor. Ne confruntăm cu murdărirea trotuarelor şi a carosabilului, în special în proximitatea unor localuri care funcţionează pe timp de noapte, precum şi cu distrugerea băncilor, a coşurilor de gunoi, a corpurilor de iluminat. Curăţenia şi înlocuirea mobilierului distrus aduc costuri suplimentare pentru municipalitate.

Se pune problema ce este de făcut în această situaţie, ce ar trebui să facem cei care avem responsabilităţi în acest domeniu, pentru atenuarea acestor efecte, care provin în principal de la consumul exagerat de alcool pe timp de noapte. Cunoscând aceste probleme, după ce am fost ales primar, am căutat soluţii pentru reducerea deranjului pe timp de noapte. Am constatat că numărul mare de localuri care funcţionează noaptea nu permite poliţiei, cu forţele pe care le are, să asigure o acoperire a teritoriul municipiului. Poliţia a propus să limităm orarul localurilor, lucru care nu s-a dovedit viabil. Varianta pe care am convenit-o era că, dacă există două procese verbale constatate de către poliţie privind tulburarea ordinii şi liniştii publice în proximitatea unor localuri, generată de clienţii acestora sau de localul propriu-zis, în 48 de ore primarul va emite o dispoziţie de suspendare a activităţii localului. Dădeam un semnal proprietarilor că au responsabilitatea menţinerii în perimetrul localului a unei atmosfere normale pe timp de noapte. Am emis multe astfel de dispoziţii de suspendare a activităţii, dar am constatat că poliţia şi primăria au  rămas singure în faţa punerii în practică a acestei dispoziţii. Sunt însă şi alte instituţii care au pârghii de punere în practică a dispoziţiilor. Care sunt acestea? Garda Financiară, Finanţele, Garda de Mediu, pompierii, ITM. Acestea pot constata că, funcţionând ilegal în mod premeditat, sunt întrunite condiţiile pentru a aplica sancţiuni şi astfel ar putea fi pusă în practică dispoziţia.

Instituţiile pomenite sunt coordonate de prefect. Dacă aceste instituţii n-au făcut nimic, se pune întrebarea ce-a făcut Instituţia Prefectului? În mod evident, n-a făcut nimic. Această fugă de responsabilitate a făcut ca efectele măsurilor adoptate să fie mult diminuate.

În această situaţie, am căutat alte soluţii pentru rezolvarea acestor probleme. În cursul lunii august a anului trecut, am iniţiat o hotărâre de consiliu local, prin care se instituie taxa de ordine publică. Ea nu urmăreşte să închidă toate localurile pe timp de noapte; ea are ca scop, pe de o parte, să determine proprietarii localurilor să contribuie la suportarea cheltuielilor suplimentare pentru înlăturarea efectelor generate de activitatea lor, iar pe de altă parte, să reducă numărul de localuri care funcţionează pe timp de noapte, unii patroni putând lua în calcul, spre exemplu, organizarea nunţilor pe timpul zilei. Am ajuns la această soluţie după ce, în cursul anului, am organizat o serie de dezbateri publice, în cadrul cărora ne-am întâlnit cu patronii localurilor, stabilind condiţiile introducerii acestei taxe.

Această hotărâre de consiliu a fost comunicată Prefecturii Bihor în data de 14 septembrie. Ce a făcut Instituţia Prefectului? Ştiind că sunt hotărâri importante, cu caracter normativ, le-a tratat cu atenţia cuvenită – adică nefăcând nimic, timp de trei luni! După alegerile prezidenţiale, Instituţia Prefectului ne-a informat că sunt nişte probleme la nişte hotărâri. M-am dus la domnul prefect să mă interesez ce probleme sunt şi de ce timp de trei luni de zile n-au făcut nimic. Mi-a explicat că dosarul a stat într-un birou câteva luni, dar că există o problemă de formă şi că juriştii celor două instituţii ar trebui să se întâlnească pentru a o rezolva. Ceea ce s-a şi întâmplat, ulterior obiecţiile prefecturii fiind soluţionate prin modificarea hotărârii de către Consiliul Local, în luna decembrie.

Nici după completările cu aspectele care au fost convenite hotărârea nu a fost pe placul prefectului. A căutat alte motive, care nu au legătură cu legalitatea, pentru contestarea hotărâririi. Cică n-ar fi corect ca măsura să fie aplicată şi ABC-urilor care vând alcool noaptea.

În mod evident, acţiunea Instituţiei Prefectului este gândită cu scopul de a amâna, de a tergiversa aplicarea acestei măsuri, care este luată în interesul orădenilor. Instituţia Prefectului îi protejează practic pe cei care produc noapte de noapte debandadă în oraş. Dacă Instituţia Prefectului, care are responsabilităţi comune cu Primăria Oradea, şi-ar face datoria, sunt sigur că s-ar vedea efecte practice din care cetăţeanul are de beneficiat. În schimb, ea nu face decât să se agaţe de nişte lucruri pentru a avea ce prezenta la conferinţele de presă.

Eu îmi doresc ca Instituţia Prefectului să verifice corect legalitatea hotărârilor adoptate de consiliile locale, să lucreze cu celeritate şi să ne informeze dacă aceste hotărâri au probleme pentru a le putea rezolva. Şi nu să tragă de timp, aşteptând termenul de aplicare ca să blocheze aceste hotărâri, invocând motive care nu au legătură cu interesul cetăţenilor.

Să-şi asume de asemenea în mod real competenţele în gestionarea anumitor probleme şi să lucrăm împreună la rezolvarea lor. Dar pentru asta îţi trebuie ceva mai mult decât să citeşti foile scrise de alţii. Îţi trebuie curaj şi responsabilitate.

Criza continuă, restructurarea nu mai poate fi evitată

Ce a însemnat anul 2009?

Deşi 2009 a fost un an de criză economică severă, Guvernul României s-a ocupat mai mult de politică şi mai puţin de economie. Unul din efectele acestei abordări a fost că în sectorul de stat nu s-a făcut practic nimic.

Datele de final de an arată consecinţele lipsei viziunii economice guvernamentale în combaterea crizei. Economia românească a pierdut cam 8% din angajaţi, iar dacă avem în vedere că practic toate reducerile de personal (cu excepţia unor autorităţi locale) s-au făcut în sectorul privat, putem să estimăm că peste 12% din angajaţii sectorului privat au fost concediaţi. Aceasta a făcut ca numărul şomerilor din România să se dubleze, ajungând să avem la sfârşitul anului peste 700.000 de şomeri.

Un efect direct al acestei stări de fapt a fost reducerea puterii de cumpărare a populaţiei. Scăderea a fost oarecum atenuată de faptul că, în unele situaţii, concedierile au fost însoţite de plăţi compensatorii, precum şi de banii trimişi de românii din străinătate. Una peste alta, reducerea puterii de cumpărare a fost estimată la peste 10%.

Pentru unele companii, anul 2009 a însemnat începerea procedurii de insolvenţă sau faliment. E cazul chiar unor companii mari ca Flamingo, Leonardo sau Pic, unele dintre ele fiind prezente şi în Oradea.

Am avut un an în care cursul leului a fost instabil, crescând de la 3,6 la 4,3 lei/euro. Aceasta a însemnat, pentru cei care au avut credite în euro, rate mai mari şi, în general, creditare mult mai scumpă pentru agenţii economici, ceea ce a făcut ca turaţia economiei să se reducă substanţial.

De asemenea, investiţiile străine în România s-au redus la jumătate faţă de 2008, ajungând la circa 5 miliarde de euro. Pentru că nu a redus cheltuielile bugetare, pe fondul scăderii veniturilor la bugetul de stat, Guvernul României a blocat practic o bună parte a investiţiilor publice şi s-a împrumutat cu peste 20 miliarde de euro.

Aceasta este, pe scurt, situaţia economică generală a anului 2009 iar efectele ei nu aveau cum să ocolească nici municipiul Oradea:

• piaţa imobiliară s-a prăbuşit;
• nu au mai venit companii care să investească în parcările subterane şi supraterane din zona centrală;
• avem mai puţine companii în parcul industrial;
• avem mai puţine firme şi mai puţini angajaţi în sectorul privat şi implicit ne-au scăzut veniturile la bugetul local.

Ce va fi în 2010?

Pentru anul 2010, putem să estimăm că de data aceasta criza economică se va muta de la sectorul privat la cel de stat. Guvernul nu va mai putea să amâne măsurile de restructurare. Însă aceste măsuri, chiar în cazul în care vor fi propuse, nu vor putea fi luate peste noapte şi nu vor avea efecte imediate.

Se estimează o reducere a personalului din sectorul bugetar cu aproximativ 80-100.000 de angajaţi în întreaga ţară, aşa cum arată cifrele prezentate în proiectul de buget. Însă restructurările vor continua şi în sectorul privat, astfel că putem să estimăm că vom avea câteva sute de mii de şomeri în plus, numărul acestora putând creşte de la 700.000 la aproape 1.000.000. Aceasta va duce la scăderea în continuare a puterii de cumpărare şi scăderea fondului general al salariilor. De aceea, luăm în calcul o scădere a veniturilor proprii ale municipalităţii, dar şi a repartiţiilor guvernamentale în 2010.

În ceea ce priveşte deficitul bugetar prevăzut la nivelul bugetului consolidat al statului se prevede ca acesta să nu ajungă la 9%, ci să se limiteze la doar 5,9%. Aceasta înseamnă reduceri în bugetul de cheltuieli de aproximativ 3 miliarde de euro. De asemenea, se prognozează o creştere a încasărilor bugetare de 7,5%. E greu de estimat de unde se va face această creştere de încasări – prin creşterea taxelor şi impozitelor sau printr-o mai bună colectare a lor.

Una peste alta, Guvernul are câteva opţiuni pentru reducerea cheltuielilor. Poate anula investiţiile în infrastructură (sau în domeniul educaţiei, aşa cum a făcut anul trecut, când nu a mai alocat bani pentru repararea şcolilor), sau poate opta să aloce sume mai mari în acest domeniu şi să reducă cheltuielile de funcţionare a statului – cheltuieli de personal sau cheltuieli generale de funcţionare. Declaraţiile sunt destul de echivoce, dar din punctul meu de vedere, nefiind an electoral şi netrebuind să ţină seama de elementele populiste cu care ne-a obişnuit, guvernul ar trebui să ia măsuri solide de restructurare a statului, în aşa fel încât bugetul public să fie echilibrat şi investiţiile publice pentru relansarea pe orizontală a economiei să fie susţinute într-un mod semnificativ.

Să ne amintim că, pentru anul trecut, politica Guvernului a însemnat blocarea finanţărilor pentru reabilitarea şcolilor din municipiu, tot ceea ce s-a făcut în acest domeniu în 2009 fiind din bugetul propriu, deci din banii orădenilor. A însemnat de asemenea sistarea plăţilor pentru proiectele de extindere a reţelelor de apă şi canalizare, fiind blocate din această cauză şi alte investiţii care depind de finalizarea acestora, cu consecinţe economice negative asupra companiilor care aveau încheiate contracte pentru aceste lucrări.

Această datorie imensă care a fost contractată – şi care va creşte în continuare – va greva suplimentar în perioada următoare bugetul. Uitându-mă la analizele optimiste ale unor oficiali guvernamentali trebuie să constat că ele sunt nerealiste. Consider că nu putem avea creştere economică decât odată cu creşterea numărului de locuri de muncă în sectorul privat. Cât timp acest lucru nu se realizează, cât timp creditul nu coboară la o dobândă acceptabilă, care să stimuleze dezvoltarea, nu putem vorbi decât de continuarea recesiunii economice.

Din motivele arătate mai sus, anul 2010 va fi o provocare şi pentru Primăria Municipiului Oradea, pentru că şi în acest an va trebui să continuăm ceea ce am făcut anul trecut – şi poate chiar mai mult, în cele trei direcţii spre care ne-am orientat:

• reducerea cheltuielilor primăriei, atât cele de personal cât şi cele de funcţionare pentru toate instituţiile şi serviciile finanţate de primărie;
• creşterea nivelului investiţiilor în sectorul public, prin orientarea banilor economisiţi de la cheltuieli şi prin punerea în practică a proiectelor din fondurile europene: asfaltarea drumurilor, reabilitarea cetăţii, reparaţii la spitale şi şcoli;
• asigurarea condiţiilor economice favorabile pentru atragerea investitorilor privaţi şi crearea de noi locuri de muncă: un parc industrial cu utilităţi, mai multe străpungeri din şoseaua de centură către zonele de dezvoltare, o politică fiscală corectă precum şi un comportament transparent şi echidistant faţă de companii constituie elemente de bază pentru realizarea acestui obiectiv.

De Sf. Ion

La mulţi ani, multă sănătate şi fericire tuturor orădenilor care îşi sărbătoresc azi onomastica!

Sărbători fericite şi La mulţi ani!

Dragi orădeni,

Sărbătorim împreună cu cei dragi Naşterea Mântuitorului. Ne deschidem sufletele şi întâmpinăm aşa cum se cuvine această mare sărbătoare a creştinătăţii. Este un prilej de bucurie şi de speranţă în mai bine.

Cu această ocazie, vă doresc tuturor sănătate şi linişte sufletească.

La Mulţi Ani!

De Sfântul Nicolae

Orădenilor care astăzi îşi serbează onomastica, le urez din inimă “La mulţi ani” şi împlinirea tuturor dorinţelor!

Astăzi fiind şi ziua în care ne alegem preşedintele, am şi o urare specială pentru orădeni: fie ca Sfântul Nicolae, cel numit şi “Făcătorul de minuni”, să vă aducă un preşedinte şi un guvern mai bun, care să ţină cont şi de interesele bihorenilor!

Veniţi să sărbătorim împreună de 1 Decembrie!

De 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, invit orădenii la festivităţile organizate în centrul oraşului. Celebrarea a 91 de ani de la Marea Unire are loc în Piaţa Unirii, lângă statuia lui Mihai Viteazul. Orădenii vor avea parte de un concert de muzică populară şi militară, putând servi, totodată, şi o porţie de fasole cu cârnaţi, preparată după o reţetă tradiţională.

Totodată, vă invit şi la concertul de muzică populară susţinut la Casa de Cultură a Sindicatelor de Ansamblul Crişana şi solistul Cristian Pomohaci, care va începe la ora 18.00.

Fie ca această zi să vă aducă multă sănătate, fericire şi bucurii alături de cei dragi!

Urări pentru orădeni de Sfântul Andrei

Azi sărbătorim ziua Sfântului Apostol Andrei, patronul spiritual al României. Cu această ocazie, doresc să le urez tuturor orădenilor care poartă numele de Andrei şi Andreea un sincer “La mulţi ani!”, multă sănătate şi fericire!

Votaţi cu capul pentru un guvern Klaus Johannis

Era puţin probabil să ne gândim în urmă cu câţiva ani de zile că liberalii vor sta pe aceeaşi scenă cu social-democraţii. Dar vin momente în viaţa noastră, vin momente în politica românească, când trebuie să optăm. Şi astăzi suntem într-un moment când trebuie să optăm. Azi, cu ocazia vizitei lui Mircea Geoană în Oradea, am urcat pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor, împreună cu colegii mei din PNL, ca să le spun celor prezenţi că Ilie Bolojan îl susţine fără echivoc la funcţia de preşedinte al României pe Mircea Geoană.

Avem mai multe motive pentru a face lucru. În primul rând, este vorba de omul pe care îl votăm. Avem de ales între doi oameni: între un om al dialogului (şi, orice s-ar spune despre domnul Geoană, acest lucru nu i se poate nega), între un diplomat şi un om care de cinci ani provoacă scandal în România – un om care a înjurat pe toată lumea, iar acum ar vrea să-l votăm. Se înşeală! Avem apoi de ales, în calitate de oameni politici, care avem responsabilitate în acest stat, între două opţiuni fundamentale: avem de ales între un guvern stabil, care să facă ceva pentru statul român şi pentru fiecare dintre dumneavoastră, în situaţia dificilă în care ne aflăm, şi o aventură. Aceasta este miza în turul doi. PNL a luat decizia să încheie o alianţă cerebrală pentru un Guvern condus de Klaus Johannis şi care să facă ceea ce trebuie pentru România.

Dacă aveţi un disconfort în faţa acestei alegeri, eliminaţi-l. Eu vă cer să votaţi cu capul. Trebuie să oprim această demagogie, acest populism, pe aceşti farisei, care se anunţă de dreapta, dar care fac totul contra României.

Nu ştiu dacă problema României este un pumn tras cuiva sau trei dezbateri. Ştiu însă că  Spitalul Judeţean din Oradea nu a mai primit de trei luni decât bani de salarii, că nu poate plăti curentul şi salubrizarea. Aceasta este o problemă reală şi va fi responsabilitatea viitorului preşedinte şi a guvernului să repună statul pe linia de plutire.

L-am asigurat pe Mircea Geoană de susţinerea mea, dar i-am atras atenţia că PNL nu are nevoie de contracte de lucrări publice sau de protecţie la dosare. Noi, liberalii, ne punem la bătaie onoarea şi credibilitatea în această campanie. În schimb, îi cer domnului Geoană să acorde Oradiei şi Bihorului respectul cuvenit; nu un tratament favorizant, ci proporţionalitate fondurilor, care să fie îndreptate spre comunităţile locale pe măsura contribuţiilor lor la bugetul statului.

Cea mai proastă soluţie – să nu votezi

Ţin să mulţumesc în primul rând tuturor orădenilor care duminică au fost la vot, indiferent de candidatul cu care au votat. Spunea cineva că politicienii proşti sunt trimişi la Bucureşti de către cei care nu se duc la vot. Pentru că, din acest punct de vedere, cea mai proastă soluţie e să nu te duci la vot, le mulţumesc celor care nu au procedat aşa.

Le mulţumesc apoi acelor orădeni – peste un sfert dintre cei care s-au prezentat la urne – care au votat pentru Crin Antonescu şi care şi-au dorit o Românie normală, o Românie a bunului-simţ. Ei sunt astăzi probabil dezamăgiţi că nu vor avea ocazia să voteze în turul al doilea pentru un preşedinte mai bun. Din acest punct de vedere, pot să le înţeleg dezamăgirea, însă mă simt dator să le spun şi lor că varianta neparticipării la vot este cea mai proastă soluţie pentru turul al doilea.

Mi-aduc aminte că în anul 2000 am fost pus şi eu în situaţia să optez: aveam de ales între Ion Iliescu şi Corneliu Vadim Tudor. Am ales varianta răului cel mai mic. Şi astăzi suntem într-o situaţie asemănătoare. Va trebui să alegem un rău mai mic. Va trebui să optăm. Vă îndemn deci să mergeţi şi în turul doi la vot, să votăm pentru Oradea, pentru Bihor – pentru România.

Dormiţi bine?