Etichete
În sistemul administrativ complicat din România, responsabilitatea pentru anumite probleme este difuză. Sunt mai multe instituţii care au responsabilităţi complementare. Spre exemplu, în domeniul ordinii publice, responsabilitatea principală prin lege o are Poliţia, Jandarmeria şi Instituţia Prefectului. Dar şi primarii au responsabilităţi, legate de coordonarea poliţiei locale sau, în mod indirect, de modul în care autorizează anumite activităţi care pot duce la tulburarea liniştii publice, cum ar fi activitatea localurilor. Un alt domeniu este cel al salubrizării. În ceea ce priveşte respectarea normelor de curăţenie, există atât competenţa primăriei, cât şi a Gărzii de Mediu, care este condusă de Instituţia Prefectului. Sunt doar două exemple, de ordine publică şi de salubrizare, unde există responsabilităţi comune ale unor instituţii şi unde în mod evident există posibilitatea de a colabora în aşa fel încât să ai rezultate şi să rezolvi lucrurile. Dar există şi posibilitatea fugii de răspundere, ba mai rău, chiar a sabotajului, astfel că perdantul nu va fi primăria sau instituţia prefectului, ci cetăţeanul.
Cu aceste consideraţii, voi aborda problema ordinii publice pe teritoriul municipiului Oradea, respectiv taxa de ordine publică. Pornim de la o realitate: avem pe timp de noapte foarte multe evenimente, confirmate prin rapoarte ale poliţiei naţionale şi ale poliţiei comunitare, prin sesizările pe care le avem la serviciul 112, la dispeceratul poliţiei, prin reclamaţiile pe care le primim de la cetăţeni cu privire la deranjul pe care sunt nevoiţi să-l suporte pe timp de noapte. În foarte multe locuri se constată depăşirea nivelului de zgomot în vecinătatea unor localuri, produsă de aceste localuri sau de clienţii lor. Ne confruntăm cu murdărirea trotuarelor şi a carosabilului, în special în proximitatea unor localuri care funcţionează pe timp de noapte, precum şi cu distrugerea băncilor, a coşurilor de gunoi, a corpurilor de iluminat. Curăţenia şi înlocuirea mobilierului distrus aduc costuri suplimentare pentru municipalitate.
Se pune problema ce este de făcut în această situaţie, ce ar trebui să facem cei care avem responsabilităţi în acest domeniu, pentru atenuarea acestor efecte, care provin în principal de la consumul exagerat de alcool pe timp de noapte. Cunoscând aceste probleme, după ce am fost ales primar, am căutat soluţii pentru reducerea deranjului pe timp de noapte. Am constatat că numărul mare de localuri care funcţionează noaptea nu permite poliţiei, cu forţele pe care le are, să asigure o acoperire a teritoriul municipiului. Poliţia a propus să limităm orarul localurilor, lucru care nu s-a dovedit viabil. Varianta pe care am convenit-o era că, dacă există două procese verbale constatate de către poliţie privind tulburarea ordinii şi liniştii publice în proximitatea unor localuri, generată de clienţii acestora sau de localul propriu-zis, în 48 de ore primarul va emite o dispoziţie de suspendare a activităţii localului. Dădeam un semnal proprietarilor că au responsabilitatea menţinerii în perimetrul localului a unei atmosfere normale pe timp de noapte. Am emis multe astfel de dispoziţii de suspendare a activităţii, dar am constatat că poliţia şi primăria au rămas singure în faţa punerii în practică a acestei dispoziţii. Sunt însă şi alte instituţii care au pârghii de punere în practică a dispoziţiilor. Care sunt acestea? Garda Financiară, Finanţele, Garda de Mediu, pompierii, ITM. Acestea pot constata că, funcţionând ilegal în mod premeditat, sunt întrunite condiţiile pentru a aplica sancţiuni şi astfel ar putea fi pusă în practică dispoziţia.
Instituţiile pomenite sunt coordonate de prefect. Dacă aceste instituţii n-au făcut nimic, se pune întrebarea ce-a făcut Instituţia Prefectului? În mod evident, n-a făcut nimic. Această fugă de responsabilitate a făcut ca efectele măsurilor adoptate să fie mult diminuate.
În această situaţie, am căutat alte soluţii pentru rezolvarea acestor probleme. În cursul lunii august a anului trecut, am iniţiat o hotărâre de consiliu local, prin care se instituie taxa de ordine publică. Ea nu urmăreşte să închidă toate localurile pe timp de noapte; ea are ca scop, pe de o parte, să determine proprietarii localurilor să contribuie la suportarea cheltuielilor suplimentare pentru înlăturarea efectelor generate de activitatea lor, iar pe de altă parte, să reducă numărul de localuri care funcţionează pe timp de noapte, unii patroni putând lua în calcul, spre exemplu, organizarea nunţilor pe timpul zilei. Am ajuns la această soluţie după ce, în cursul anului, am organizat o serie de dezbateri publice, în cadrul cărora ne-am întâlnit cu patronii localurilor, stabilind condiţiile introducerii acestei taxe.
Această hotărâre de consiliu a fost comunicată Prefecturii Bihor în data de 14 septembrie. Ce a făcut Instituţia Prefectului? Ştiind că sunt hotărâri importante, cu caracter normativ, le-a tratat cu atenţia cuvenită – adică nefăcând nimic, timp de trei luni! După alegerile prezidenţiale, Instituţia Prefectului ne-a informat că sunt nişte probleme la nişte hotărâri. M-am dus la domnul prefect să mă interesez ce probleme sunt şi de ce timp de trei luni de zile n-au făcut nimic. Mi-a explicat că dosarul a stat într-un birou câteva luni, dar că există o problemă de formă şi că juriştii celor două instituţii ar trebui să se întâlnească pentru a o rezolva. Ceea ce s-a şi întâmplat, ulterior obiecţiile prefecturii fiind soluţionate prin modificarea hotărârii de către Consiliul Local, în luna decembrie.
Nici după completările cu aspectele care au fost convenite hotărârea nu a fost pe placul prefectului. A căutat alte motive, care nu au legătură cu legalitatea, pentru contestarea hotărâririi. Cică n-ar fi corect ca măsura să fie aplicată şi ABC-urilor care vând alcool noaptea.
În mod evident, acţiunea Instituţiei Prefectului este gândită cu scopul de a amâna, de a tergiversa aplicarea acestei măsuri, care este luată în interesul orădenilor. Instituţia Prefectului îi protejează practic pe cei care produc noapte de noapte debandadă în oraş. Dacă Instituţia Prefectului, care are responsabilităţi comune cu Primăria Oradea, şi-ar face datoria, sunt sigur că s-ar vedea efecte practice din care cetăţeanul are de beneficiat. În schimb, ea nu face decât să se agaţe de nişte lucruri pentru a avea ce prezenta la conferinţele de presă.
Eu îmi doresc ca Instituţia Prefectului să verifice corect legalitatea hotărârilor adoptate de consiliile locale, să lucreze cu celeritate şi să ne informeze dacă aceste hotărâri au probleme pentru a le putea rezolva. Şi nu să tragă de timp, aşteptând termenul de aplicare ca să blocheze aceste hotărâri, invocând motive care nu au legătură cu interesul cetăţenilor.
Să-şi asume de asemenea în mod real competenţele în gestionarea anumitor probleme şi să lucrăm împreună la rezolvarea lor. Dar pentru asta îţi trebuie ceva mai mult decât să citeşti foile scrise de alţii. Îţi trebuie curaj şi responsabilitate.