Guvernul tace. Cum trecem de criză? (II)

Etichete

buget, cheltuieli, criza, finantare, fonduri, guvern, investitii, Primaria Oradea, reduceri

Dacă veţi face o comparaţie pentru a vedea câţi bani au venit în judeţul Bihor, o să vedeţi că anul acesta e o catastrofă faţă de anii trecuţi.

Înţeleg că a scăzut bugetul României, dar aş vrea să văd că primim totuşi ceva. Înţeleg că nu vin bani în Oradea, dar vreau să văd că vin în Sânmartin, că vin în Sântandrei, că vin în judeţul acesta. Deci m-aş aştepta să văd din partea celor care-i reprezintă pe aceşti guvernanţi în judeţul Bihor că fac ceva, că se zbat să aducă fonduri în judeţul Bihor. Vedeţi că vine ceva?

În fiecare an – 2006, 2007, 2008, indiferent care a fost culoarea politică a primarului Oradiei şi a guvernului, în municipiul Oradea, prin Ministerul Educaţiei, s-au alocat sume de 50-60 de miliarde pentru investiţii în şcoli. S-a început Liceul Gojdu; va fi şantier şi anul acesta, şi anul viitor, pentru că anul ăsta n-am primit practic nimic (de fapt, doar un miliard, prin mijlocirea unui parlamentar).

Anul acesta, toate reparaţiile care s-au făcut în Oradea s-au făcut pe banii orădenilor, fără niciun ban de la minister – investiţiile pe contractul cu Ministerul Mediului, pentru reabilitarea şi extinderea reţelelor de apă şi canalizare, convenţie încheiată în 2006, între primarul de atunci şi ministrul de atunci. Guvernul liberal a alocat sume pe care Primăria nu i-a putut cheltuit în 2007. A trebuit să fac eforturi în 2008 să readuc sumele, să măresc plafonul Oradiei, iar în 2009 s-a mai achitat ceva prin ianuarie-februarie, după care nu s-a mai achitat nimic. Efectul este clar: datorii de peste 150 de miliarde, pe care cele aproximativ 15 companii care au contract cu Compania de Apă le duc în spate, fiindcă Guvernul nu a plătit aceşti bani. Pe cale de consecinţă aceste lucrări sunt blocate, sunt abandonate.

Mai e o problemă legată de acest aspect, şi anume faptul că trebuie să absorbim fondurile de coeziune. Ele prevăd extinderea unor reţele de la limita administrativă a Oradiei, din cartierul Grigorescu către Sânmartin, către Sântandrei, către alte comune. Or, prin convenţia care era încheiată cu ministerul Mediului, trebuia să ducem apa până la limita administrativă – nu este dusă.

Trebuia să semnăm la sfârşitul lunii convenţia de finanţare pentru reabilitarea a 19 străzi, dar şi aici sunt probleme. Ca să vă dau o stradă cunoscută, cum este Bumbacului, ea este prevăzută a fi finanţată pentru asfaltare printr-un proiect european, dar partea de canalizare este pe convenţia cu ministerul. Dacă mă apuc şi folosesc banii repede, cum ar trebui să fac, va trebui s-o sparg peste doi ani de zile când s-ar putea să vină un ministru care să înţeleagă ce este important, să ne dea banii. Iar o să fim criticaţi că nu lucrăm cu cap, şi aveţi dreptate. Dacă nu asfaltăm, o să pierdem banii, că nu-i putem muta pe alte străzi.

V-am arătat nişte efecte, atât în plan economic general, cât şi în ceea ce înseamnă efectul asupra orădeanului, asupra companiilor din Oradea, asupra locurilor de muncă din Oradea, asupra veniturilor la buget. Deci, investiţii nu prea se fac. Trebuie să recunosc că singura investiţie pe care guvernul a continuat-o, şi e un lucru foarte bun, este cea la şoseaua de centură, pe care am început-o anul trecut. Altfel, mai aveam un şantier abandonat şi acolo.

 

Ce face Primăria Oradea?

În plan local, în ceea ce mă priveşte pe mine ca primar şi echipa de la primărie, vom insista pe câteva elemente principale.

Unii m-au criticat pentru că am acordat stimulente angajaţilor din primărie. Stimulente s-au dat de patru ani de zile, dar n-a văzut nimeni asta până n-am venit eu în primărie. Însă este o lege care impune în România constituirea stimulentelor – ordonanţa 92/2003. Am crezut că dacă miniştrii de finanţe declară la televizor că vor să reducă cheltuielile, chiar le vor reduce. Aşa că am făcut o adresă domnului Pogea şi i-am propus să modifice un text de lege ca să putem scăpa de aceste stimulente, să nu ne dea sindicatul în judecată. Nu s-a întâmplat nimic. Deci nici ceea ce se poate face în mod evident nu se face. Am emis o dispoziţie la nivel de primărie şi am anulat nişte drepturi salariale, în ideea de a reduce aceste cheltuieli, acolo unde aveam posibilitatea legală. De asemenea, am luat măsura de a nu mai constitui – decât în parte – stimulentele. Este o măsură în limita legii.

Vom continua să ne restructurăm cheltuielile, reducând la maxim cheltuielile de funcţionare (chirii, salarii, telefoane, tot ce înseamnă aceste lucruri) şi direcţionarea acestor bani către investiţii în folosul cetăţeanului.

O altă chestiune va fi să susţinem investiţiile din oraş. Aceste credite care au fost luate sunt folosite exclusiv pentru investiţii care generează la rândul lor dezvoltare. Căi de comunicaţii bune înseamnă dezvoltare în viitor şi avantaje pentru orădeanul de rând.

A treia chestiune este să grăbim la maxim accesarea fondurilor europene, în primul rând prin asigurarea cofinanţărilor necesare, pentru că sunt deja nişte proiecte în curs, în al doilea rând prin depunerea pe toate axele – acolo unde există oportunităţi – a unor proiecte de finanţare. Şi, nu în ultimul rând, nişte politici de susţinere a mediului economic local..

Ştiţi că am propus reducerea impozitului pe clădiri la persoane juridice şi vom clarifica şi partea de facilităţi în aşa fel încât dacă ţi-ai plătit impozitul în avans să ai un discount, o reducere de 10%, iar dacă ţi l-ai plătit la timp să ai o reducere de 5%. Decât să plătesti 15% stimulente pentru recuperări, mai bine îi dau o facilitate cetăţeanului sau companiei dacă-şi plăteşte impozitul la timp, îi dau o mână de ajutor.

De asemenea, ne vom ocupa de tot ce înseamnă încurajarea mediului de afaceri local. N-avem din păcate în administraţia locală foarte multe pârghii de a interveni în această zonă economică, dar cele pe care le avem le vom folosi la maximum, în aşa fel încât să trecem această criză cu efecte negative cât mai mici pentru orădeni.

Reclame

Guvernul tace. Cum trecem de criză? (I)

Un subiect aflat în dezbatere în aceste zile este criza economică şi ce e de făcut pentru a trece de ea.

Cu toţii constatăm ce efecte are în economie: restrângerea pieţelor, pierderea locurilor de muncă, scumpirea creditului şi reducerea consumului. Se discută despre soluţiile pe care guvernul sau administraţia locală le pot adopta pentru ieşirea din criză.

În această situaţie dificilă, în calitate de primar al Oradiei, vă prezint viziunea administraţiei locale despre măsurile pentru trecerea recesiunii.

În primul rând, un primar responsabil trebuie să spună adevărul. Datele trunchiate şi informaţiile false, prezentate public, îi fac pe cetăţeni să nu mai creadă pe nimeni. Voi prezenta, deci, situaţia reală, într-un mod cât mai obiectiv.

Apoi, un primar trebuie să aibă puterea de a lua deciziile corecte, pentru binele unui oraş, în situaţii grele. Le-am luat şi sunt decis să susţin în continuare aceste măsuri: restructurarea cheltuielilor bugetare, stoparea risipei, stimularea dezvoltării economice a Oradiei.

Înainte de a trece în revistă ce poate face administraţia, voi sublinia câteva evidenţe:

a). Criza mondială nu putea ocoli România, însă peste efectele globale, criza este agravată în ţara noastră de probleme şi dezechilibre care au fost acumulate în ultimii ani. România nu poate ieşi singură din criză. Poate ieşi mai devreme sau mai târziu, costurile fiind mai mici sau mai mari pentru economie şi cetăţeni.

b). Criza nu poate fi depăşită cu reduceri de cheltuieli ci cu relansarea dezvoltării economice. Reducerea de cheltuieli în toate sectoarele este obligatorie însă pentru atenuarea efectelor negative.

c). Guvernul şi BNR au câteva pârghii pentru a interveni în economie: deblocarea proiectelor publice, investiţiile în infrastructură, absorbţia cât mai rapidă a fondurilor europene, scăderea dobânzilor bancare în aşa fel încât creditarea economică să funcţioneze.

d). Criza nu va putea fi trecută fără efecte dureroase.

Ce face guvernul? Aproape nimic. Continuă să plătească salarii din împrumuturi, nu vede că s-a ajuns la fundul sacului. Împrumutând masiv de pe piaţa internă, permite băncilor să menţină dobânda cu 50% mai mare ca acum un an. De ce să rişte băncile să împrumute firmele când statul e un client sigur? Creditele scumpe au redus drastic consumul şi au creat mari probleme companiilor care s-au dezvoltat pe bază de credite.
Discuţiile sterile privitoare la măsurile de reducere a cheltuielilor cu bugetarii, neurmate de nicio măsură efectivă, vor agrava efectele dureroase asupra populaţiei. Banii pentru salarii vor fi luaţi din altă parte. De unde? De la investiţii.

Fără investiţii publice consistente, efectele de antrenare în economie vor fi scăzute. Blocarea proiectelor publice creează probleme autorităţilor locale în absorbţia fondurilor europene. Exemplu: convenţia cu Ministerul Mediului – blocarea lucrărilor de reabilitarea a reţelelor de apă şi canalizare îngreunează accesarea programelor europene.

În loc să adopte măsuri pentru stimularea relansării economice, guvernul îşi macină energiile în disputele politice dintre partidele care îl compun. Sigur, România va trece peste criză. Nu e totuna în cât timp şi cu ce costuri. Fără adoptarea unor măsuri anticriză, vom depăşi recesiunea economică cu costuri destul de mari.

Din nou cu bloggerii orădeni

Etichete

bloggeri, blogmeet, Bolojan, Oradea, primar, Zoso

Poate unii dintre cititorii mei se întreabă de ce acord atenţie unor tineri numiţi bloggeri, care nu au altceva mai bun de făcut decât să scrie pe Internet, pe propriul lor site (blog). Am mai multe motive.

În primul rând, în timpul campaniei de anul trecut pentru Primărie, o parte a acestor tineri mi-au susţinut candidatura. Am fost plăcut surprins, fiindcă o făceau la modul dezinteresat, scriind despre candidatul Bolojan fără ca eu să fi făcut vreun gest în direcţia lor (mărturisesc că nici nu ştiam pe atunci despre existenţa lor). Pe unii dintre ei am ajuns să-i cunosc prin intermediul blogului meu; apoi, cu cei care au răspuns invitaţiei, ne-am întâlnit înainte de alegeri.  Din discuţiile de atunci mi-am dat seama cât sunt de interesaţi de problemele oraşului. Am ţinut cont de părerile lor, aşa cum ţin cont de părerile cetăţenilor cu care mă întâlnesc în diverse ocazii.

În al doilea rând, pentru mine tinerii sunt importanţi. Nu doar fiindcă vin cu un suflu nou, cu o altă viziune asupra problemelor, neatinsă de prejudecăţi, ci şi pentru că sunt conştient de faptul că ceea ce încercăm să facem noi, cei mai în vârstă, în acest oraş, constituie viitorul lor. Am şi eu două fete şi nu mi-e indiferent în ce fel de societate vor trăi. Aşa că părerea tinerilor, chiar dacă nu se bazează pe o experienţă de viaţă, este importantă. Uneori ei au soluţii la care noi, „bătrânii”, nici nu visăm.

Cam acestea sunt motivele pentru care m-am întâlnit pentru a doua oară cu bloggerii, săptămâna trecută, la Time Out. Am fost surprins să constat că interesul lor pentru problemele oraşului nu a scăzut. M-au supus unui tir de întrebări, pe diverse probleme, de la şoseaua de centură, parcări şi curăţenie, până la taxele pentru funcţionarea localurilor noaptea. Timp de peste două ore, am încercat să lămuresc aspectele ridicate. Am constatat că nu aveau cunoştinţă de complexitatea acestora şi mi-a făcut plăcere să le dau explicaţii. Recunosc, am vorbit cam mult, dar am speranţa că au fost mulţumiţi de răspunsuri. Le mulţumesc pentru interesul pe care îl arată faţă de rezolvarea diverselor probleme ale Oradiei şi sper că vom mai avea prilejul de a ne întâlni.

Despre felul cum văd ei întâlnirea noastră, puteţi citi dând click pe linkurile de mai jos.

Discuţii la întâlnirea bloggerilor cu Ilie Bolojan

La taifas cu Ilie Bolojan

A doua oară cu Blogojan

Bolojan vs bloggerii

Mai multe poze găsiţi aici.

Iar pe site-ul oraşului Suceava, bloggerii plănuiesc să se întâlnească şi ei cu primarul lor, inspiraţi de orădeni.

PS: Îmi recunosc ignoranţa – am aflat de-abia după întâlnire că printre participanţi s-a aflat şi faimosul Zoso, bloggerul cu cei mai mulţi cititori din România. Îi mulţumesc că a făcut efortul de a veni la Oradea pentru a participa la discuţia noastră.