Etichete
buget, cheltuieli, criza, finantare, fonduri, guvern, investitii, Primaria Oradea, reduceri
Dacă veţi face o comparaţie pentru a vedea câţi bani au venit în judeţul Bihor, o să vedeţi că anul acesta e o catastrofă faţă de anii trecuţi.
Înţeleg că a scăzut bugetul României, dar aş vrea să văd că primim totuşi ceva. Înţeleg că nu vin bani în Oradea, dar vreau să văd că vin în Sânmartin, că vin în Sântandrei, că vin în judeţul acesta. Deci m-aş aştepta să văd din partea celor care-i reprezintă pe aceşti guvernanţi în judeţul Bihor că fac ceva, că se zbat să aducă fonduri în judeţul Bihor. Vedeţi că vine ceva?
În fiecare an – 2006, 2007, 2008, indiferent care a fost culoarea politică a primarului Oradiei şi a guvernului, în municipiul Oradea, prin Ministerul Educaţiei, s-au alocat sume de 50-60 de miliarde pentru investiţii în şcoli. S-a început Liceul Gojdu; va fi şantier şi anul acesta, şi anul viitor, pentru că anul ăsta n-am primit practic nimic (de fapt, doar un miliard, prin mijlocirea unui parlamentar).
Anul acesta, toate reparaţiile care s-au făcut în Oradea s-au făcut pe banii orădenilor, fără niciun ban de la minister – investiţiile pe contractul cu Ministerul Mediului, pentru reabilitarea şi extinderea reţelelor de apă şi canalizare, convenţie încheiată în 2006, între primarul de atunci şi ministrul de atunci. Guvernul liberal a alocat sume pe care Primăria nu i-a putut cheltuit în 2007. A trebuit să fac eforturi în 2008 să readuc sumele, să măresc plafonul Oradiei, iar în 2009 s-a mai achitat ceva prin ianuarie-februarie, după care nu s-a mai achitat nimic. Efectul este clar: datorii de peste 150 de miliarde, pe care cele aproximativ 15 companii care au contract cu Compania de Apă le duc în spate, fiindcă Guvernul nu a plătit aceşti bani. Pe cale de consecinţă aceste lucrări sunt blocate, sunt abandonate.
Mai e o problemă legată de acest aspect, şi anume faptul că trebuie să absorbim fondurile de coeziune. Ele prevăd extinderea unor reţele de la limita administrativă a Oradiei, din cartierul Grigorescu către Sânmartin, către Sântandrei, către alte comune. Or, prin convenţia care era încheiată cu ministerul Mediului, trebuia să ducem apa până la limita administrativă – nu este dusă.
Trebuia să semnăm la sfârşitul lunii convenţia de finanţare pentru reabilitarea a 19 străzi, dar şi aici sunt probleme. Ca să vă dau o stradă cunoscută, cum este Bumbacului, ea este prevăzută a fi finanţată pentru asfaltare printr-un proiect european, dar partea de canalizare este pe convenţia cu ministerul. Dacă mă apuc şi folosesc banii repede, cum ar trebui să fac, va trebui s-o sparg peste doi ani de zile când s-ar putea să vină un ministru care să înţeleagă ce este important, să ne dea banii. Iar o să fim criticaţi că nu lucrăm cu cap, şi aveţi dreptate. Dacă nu asfaltăm, o să pierdem banii, că nu-i putem muta pe alte străzi.
V-am arătat nişte efecte, atât în plan economic general, cât şi în ceea ce înseamnă efectul asupra orădeanului, asupra companiilor din Oradea, asupra locurilor de muncă din Oradea, asupra veniturilor la buget. Deci, investiţii nu prea se fac. Trebuie să recunosc că singura investiţie pe care guvernul a continuat-o, şi e un lucru foarte bun, este cea la şoseaua de centură, pe care am început-o anul trecut. Altfel, mai aveam un şantier abandonat şi acolo.
Ce face Primăria Oradea?
În plan local, în ceea ce mă priveşte pe mine ca primar şi echipa de la primărie, vom insista pe câteva elemente principale.
Unii m-au criticat pentru că am acordat stimulente angajaţilor din primărie. Stimulente s-au dat de patru ani de zile, dar n-a văzut nimeni asta până n-am venit eu în primărie. Însă este o lege care impune în România constituirea stimulentelor – ordonanţa 92/2003. Am crezut că dacă miniştrii de finanţe declară la televizor că vor să reducă cheltuielile, chiar le vor reduce. Aşa că am făcut o adresă domnului Pogea şi i-am propus să modifice un text de lege ca să putem scăpa de aceste stimulente, să nu ne dea sindicatul în judecată. Nu s-a întâmplat nimic. Deci nici ceea ce se poate face în mod evident nu se face. Am emis o dispoziţie la nivel de primărie şi am anulat nişte drepturi salariale, în ideea de a reduce aceste cheltuieli, acolo unde aveam posibilitatea legală. De asemenea, am luat măsura de a nu mai constitui – decât în parte – stimulentele. Este o măsură în limita legii.
Vom continua să ne restructurăm cheltuielile, reducând la maxim cheltuielile de funcţionare (chirii, salarii, telefoane, tot ce înseamnă aceste lucruri) şi direcţionarea acestor bani către investiţii în folosul cetăţeanului.
O altă chestiune va fi să susţinem investiţiile din oraş. Aceste credite care au fost luate sunt folosite exclusiv pentru investiţii care generează la rândul lor dezvoltare. Căi de comunicaţii bune înseamnă dezvoltare în viitor şi avantaje pentru orădeanul de rând.
A treia chestiune este să grăbim la maxim accesarea fondurilor europene, în primul rând prin asigurarea cofinanţărilor necesare, pentru că sunt deja nişte proiecte în curs, în al doilea rând prin depunerea pe toate axele – acolo unde există oportunităţi – a unor proiecte de finanţare. Şi, nu în ultimul rând, nişte politici de susţinere a mediului economic local..
Ştiţi că am propus reducerea impozitului pe clădiri la persoane juridice şi vom clarifica şi partea de facilităţi în aşa fel încât dacă ţi-ai plătit impozitul în avans să ai un discount, o reducere de 10%, iar dacă ţi l-ai plătit la timp să ai o reducere de 5%. Decât să plătesti 15% stimulente pentru recuperări, mai bine îi dau o facilitate cetăţeanului sau companiei dacă-şi plăteşte impozitul la timp, îi dau o mână de ajutor.
De asemenea, ne vom ocupa de tot ce înseamnă încurajarea mediului de afaceri local. N-avem din păcate în administraţia locală foarte multe pârghii de a interveni în această zonă economică, dar cele pe care le avem le vom folosi la maximum, în aşa fel încât să trecem această criză cu efecte negative cât mai mici pentru orădeni.
