Etichete

, , , , , , ,

CET: soluţiile reale nu vin peste noapte

Creşterea calităţii  vieţii în municipiul Oradea implică şi rezolvarea problemei încălzirii oraşului. În această iarnă, factura la încălzire a fost destul de pipărată în municipiu. Creşterea facturilor are două cauze.

Una ţine de anularea subvenţiei guvernamentale: aşa cum ştiţi, în toamna anului trecut guvernul a anulat subvenţia la încălzire în toată ţara, ceea ce a avut ca efect creşterea preţurilor în toate municipiile reşedinţă de judeţ – la noi efectul a fost o creştere de 23,5%.

O a doua cauză este cea legată de faptul că astăzi orădenii plătesc toate pierderile de la CET, practic tot ce nu s-a făcut timp de 20% de ani. Voi fi cât se poate de succint: CET funcţionează cu primele cazane din 1966, fiind proiectat să producă energie electrică şi de asemenea abur industrial, pe care să-l vândă marilor fabrici din Oradea, şi abia în al treilea rând să vândă apă caldă populaţiei Gândiţi-vă că doar Alumina singură consuma cât tot oraşul. Nemaivânzând abur industrial, datorită închiderii fabricilor, CET-ul nu mai funcţionează la randamentele proiectate. Cuplat cu vechimea, are un randament de 50% – deci ceea ce se produce astăzi la CET, iese pe poartă doar jumătate, ca energie. De la poarta CET-ului şi până la robinetul de la parterul blocului sau de la case mai sunt pierderi de 35%, în principal pe magistrale şi în subsidiar pe reţele secundare. Ca urmare, nu are cum să rezulte o gigacalorie la un preţ acceptabil şi nu avem cum să nu existe avarii.

Ce puteam să facem? Puteam să facem ceea ce s-a făcut până în 2008 – adică să nu se facă nimic în acest sistem, sau să căutăm soluţii reale pentru a rezolva problemele. Soluţiile reale nu vin peste noapte, ele nu vin dacă le spui oamenilor ceea ce le place să audă, cum fac unii astăzi, ci înseamnă timp, resurse şi responsabilitate. În primul rând a trebuit să căutăm resursele, pentru că trebuia să înlocuim atât centrala, cât şi reţelele. Ceea ce s-a şi hotărât şi s-a aprobat în Consiliul Local, şi în urma accesării prin POS de Mediu a celor 77 de milioane de euro, trebuia să rezolvăm din aceşti bani atât o centrală nouă, care să nu polueze, dar şi înlocuirea unei părţi importante din magistrală.

În această vară vom începe lucrările la magistrale, timp de trei ani de zile se va lucra la înlocuirea magistralelor şi, prin suma suplimentară care ne-a fost alocată, vom reuşi să înlocuim aproximativ 40 de kilometri de magistrale. De asemenea din vara anului viitor va începe montarea centralei noi, în aşa fel încât, peste două ierni, oraşul să poată să aibă o centrală nouă şi să aibă cea mai mare parte a magistralelor înlocuită, pentru a putea asigura o încălzire continuă, fără avarii şi la un preţ acceptabil pentru populaţie.

Sunt două teorii vehiculate în această campanie. Prima este de ce nu am rămas pe cărbune şi vom trece pe gaz, fiindcă gazul se va scumpi şi va creşte preţul gigacaloriei. Trebuia să punem o centrală pe gaz pentru că costul acesteia este la jumătate faţă de cea pe cărbune – şi nu ne ajungeau cele 77 de milioane de euro ca să punem şi o centrală pe cărbune, să facem şi o instalaţie de desulfurare şi să refacem şi reţelele. O centrală pe gaz înseamnă până în 50 de milioane de euro, pe când una pe cărbune înseamnă 100 de milioane de euro, plus 25 de milioane instalaţia de desulfurare.

În ceea ce priveşte impactul majorării preţurilor la materie primă vizavi de gigacalorie, acesta va fi foarte mult atenuat din motive explicite. Centrala noastră nu încălzeşte apa, aşa cum sunt centralele pe gaz de apartament, ci ea produce energie electrică. Pentru că nu poluează, pentru că produce în cogenerare, în afara preţului la energia electrică, pe care îl vom încasa de piaţa liberalizată, vom încasa şi bonusul de cogenerare, adică un preţ care înseamnă aproape dublul preţului energiei pe care o încasăm. Va creşte preţul la materia primă, va creşte şi preţul energiei electrice pe care o vindem. Vom compensa deci creşterea costurilor de producţie cu creşterea preţurilor din vânzarea de energie electrică, în aşa fel încât preţul gigacaloriei din Oradea să nu fie peste media preţului din România.

Acest lucru va fi asigurat şi de faptul că, prin proiectul pe care l-am câştigat de creştere a ponderii energiei geotermale, vom putea creşte ponderea energiei geotermale în municipiu, de la 5% cât este astăzi, până cel puţin la 10% la niveul investiţiei de astăzi, iar în anii următori până la maxim 20%, atât cât permite capacitatea zăcământului. Toate celelalte teorii sunt poveşti. Am participat la o dezbatere zilele trecute unde s-a spus că acest proiect nu este bun, dar când am întrebat ce-i de făcut, nu mi s-a spus, afirmându-se doar că nu este bun şi că va fi anulat, fără să se spună ce se va face după aceea.

Despre ce este vorba de fapt, plastic vorbind? Am avut o Dacie veche, care este CET-ul nostru, care este fără aer condiţionat, fără servodirecţie şi al cărui motor mai şi consumă mult ulei. Acum primim un Volkswagen nou-nouţ, la care orădenii nu trebuie să contribuie, dar se spune că nu este bun. Preferăm să rămânem cu Dacia noastră care ne va lăsa în drum.

În concluzie, acest proiect pe care l-am câştigat se va derula, şi el va asigura, peste trei ani de zile, un sistem energetic funcţional în municipiul Oradea. Iar dacă astăzi, în Ploieşti, la tarifele de astăzi, la o centrală pe gaz care este funcţională de 20 de ani, gigacaloria este mai ieftină decât în Oradea, dacă avem astfel de centrale în o treime din Europa, înseamnă că acest sistem este funcţional şi lucrurile vor merge conform studiilor făcute.

Anunțuri