Etichete

, , , ,

Ce a însemnat anul 2009?

Deşi 2009 a fost un an de criză economică severă, Guvernul României s-a ocupat mai mult de politică şi mai puţin de economie. Unul din efectele acestei abordări a fost că în sectorul de stat nu s-a făcut practic nimic.

Datele de final de an arată consecinţele lipsei viziunii economice guvernamentale în combaterea crizei. Economia românească a pierdut cam 8% din angajaţi, iar dacă avem în vedere că practic toate reducerile de personal (cu excepţia unor autorităţi locale) s-au făcut în sectorul privat, putem să estimăm că peste 12% din angajaţii sectorului privat au fost concediaţi. Aceasta a făcut ca numărul şomerilor din România să se dubleze, ajungând să avem la sfârşitul anului peste 700.000 de şomeri.

Un efect direct al acestei stări de fapt a fost reducerea puterii de cumpărare a populaţiei. Scăderea a fost oarecum atenuată de faptul că, în unele situaţii, concedierile au fost însoţite de plăţi compensatorii, precum şi de banii trimişi de românii din străinătate. Una peste alta, reducerea puterii de cumpărare a fost estimată la peste 10%.

Pentru unele companii, anul 2009 a însemnat începerea procedurii de insolvenţă sau faliment. E cazul chiar unor companii mari ca Flamingo, Leonardo sau Pic, unele dintre ele fiind prezente şi în Oradea.

Am avut un an în care cursul leului a fost instabil, crescând de la 3,6 la 4,3 lei/euro. Aceasta a însemnat, pentru cei care au avut credite în euro, rate mai mari şi, în general, creditare mult mai scumpă pentru agenţii economici, ceea ce a făcut ca turaţia economiei să se reducă substanţial.

De asemenea, investiţiile străine în România s-au redus la jumătate faţă de 2008, ajungând la circa 5 miliarde de euro. Pentru că nu a redus cheltuielile bugetare, pe fondul scăderii veniturilor la bugetul de stat, Guvernul României a blocat practic o bună parte a investiţiilor publice şi s-a împrumutat cu peste 20 miliarde de euro.

Aceasta este, pe scurt, situaţia economică generală a anului 2009 iar efectele ei nu aveau cum să ocolească nici municipiul Oradea:

  • piaţa imobiliară s-a prăbuşit;
  • nu au mai venit companii care să investească în parcările subterane şi supraterane din zona centrală;
  • avem mai puţine companii în parcul industrial;
  • avem mai puţine firme şi mai puţini angajaţi în sectorul privat şi implicit ne-au scăzut veniturile la bugetul local.

Ce va fi în 2010?

Pentru anul 2010, putem să estimăm că de data aceasta criza economică se va muta de la sectorul privat la cel de stat. Guvernul nu va mai putea să amâne măsurile de restructurare. Însă aceste măsuri, chiar în cazul în care vor fi propuse, nu vor putea fi luate peste noapte şi nu vor avea efecte imediate.

Se estimează o reducere a personalului din sectorul bugetar cu aproximativ 80-100.000 de angajaţi în întreaga ţară, aşa cum arată cifrele prezentate în proiectul de buget. Însă restructurările vor continua şi în sectorul privat, astfel că putem să estimăm că vom avea câteva sute de mii de şomeri în plus, numărul acestora putând creşte de la 700.000 la aproape 1.000.000. Aceasta va duce la scăderea în continuare a puterii de cumpărare şi scăderea fondului general al salariilor. De aceea, luăm în calcul o scădere a veniturilor proprii ale municipalităţii, dar şi a repartiţiilor guvernamentale în 2010.

În ceea ce priveşte deficitul bugetar prevăzut la nivelul bugetului consolidat al statului se prevede ca acesta să nu ajungă la 9%, ci să se limiteze la doar 5,9%. Aceasta înseamnă reduceri în bugetul de cheltuieli de aproximativ 3 miliarde de euro. De asemenea, se prognozează o creştere a încasărilor bugetare de 7,5%. E greu de estimat de unde se va face această creştere de încasări – prin creşterea taxelor şi impozitelor sau printr-o mai bună colectare a lor.

Una peste alta, Guvernul are câteva opţiuni pentru reducerea cheltuielilor. Poate anula investiţiile în infrastructură (sau în domeniul educaţiei, aşa cum a făcut anul trecut, când nu a mai alocat bani pentru repararea şcolilor), sau poate opta să aloce sume mai mari în acest domeniu şi să reducă cheltuielile de funcţionare a statului – cheltuieli de personal sau cheltuieli generale de funcţionare. Declaraţiile sunt destul de echivoce, dar din punctul meu de vedere, nefiind an electoral şi netrebuind să ţină seama de elementele populiste cu care ne-a obişnuit, guvernul ar trebui să ia măsuri solide de restructurare a statului, în aşa fel încât bugetul public să fie echilibrat şi investiţiile publice pentru relansarea pe orizontală a economiei să fie susţinute într-un mod semnificativ.

Să ne amintim că, pentru anul trecut, politica Guvernului a însemnat blocarea finanţărilor pentru reabilitarea şcolilor din municipiu, tot ceea ce s-a făcut în acest domeniu în 2009 fiind din bugetul propriu, deci din banii orădenilor. A însemnat de asemenea sistarea plăţilor pentru proiectele de extindere a reţelelor de apă şi canalizare, fiind blocate din această cauză şi alte investiţii care depind de finalizarea acestora, cu consecinţe economice negative asupra companiilor care aveau încheiate contracte pentru aceste lucrări.

Această datorie imensă care a fost contractată – şi care va creşte în continuare – va greva suplimentar în perioada următoare bugetul. Uitându-mă la analizele optimiste ale unor oficiali guvernamentali trebuie să constat că ele sunt nerealiste. Consider că nu putem avea creştere economică decât odată cu creşterea numărului de locuri de muncă în sectorul privat. Cât timp acest lucru nu se realizează, cât timp creditul nu coboară la o dobândă acceptabilă, care să stimuleze dezvoltarea, nu putem vorbi decât de continuarea recesiunii economice.

Din motivele arătate mai sus, anul 2010 va fi o provocare şi pentru Primăria Municipiului Oradea, pentru că şi în acest an va trebui să continuăm ceea ce am făcut anul trecut – şi poate chiar mai mult, în cele trei direcţii spre care ne-am orientat:

  • reducerea cheltuielilor primăriei, atât cele de personal cât şi cele de funcţionare pentru toate instituţiile şi serviciile finanţate de primărie;
  • creşterea nivelului investiţiilor în sectorul public, prin orientarea banilor economisiţi de la cheltuieli şi prin punerea în practică a proiectelor din fondurile europene: asfaltarea drumurilor, reabilitarea cetăţii, reparaţii la spitale şi şcoli;
  • asigurarea condiţiilor economice favorabile pentru atragerea investitorilor privaţi şi crearea de noi locuri de muncă: un parc industrial cu utilităţi, mai multe străpungeri din şoseaua de centură către zonele de dezvoltare, o politică fiscală corectă precum şi un comportament transparent şi echidistant faţă de companii constituie elemente de bază pentru realizarea acestui obiectiv.
Anunțuri