Am găsit şi eu, ca mulţi orădeni, fluturaşi electorali în cutia poştală, cu înscripţia „Atenţie, cad bolojani”. Nu am fost deloc mirat să constat că primarul interimar Mihai Groza mă atacă şi pe această cale, continuându-şi campania denigratoare la adresa mea. Are o problemă cu faptul că am locuit zece ani în Aleşd – de parcă simplul fapt de a fi din altă localitate ar anihila toate calităţile pe care le-ar putea avea un candidat la primăria Oradiei. Când am fost prefect, eram aleşdean; cu toate acestea orădenii au ştiut să aprecieze măsurile pe care le-am luat.

Dar nu asta e problema. Într-un articol scris de  Alexandru Seres (un jurnalist pe care îl apreciez), am găsit câteva lucruri spuse cu mult har, dar şi cu multă dreptate. Mi se pare că acolo se pune la punct o chestiune care a fost gândită prost de Mihai Groza. Iată ce scrie pe blogul său fostul redactor-şef al Jurnalului bihorean despre campania actualului primar:

„Aşadar, avem un candidat care se mândreşte cu faptul că e orădean. Din partea mea, putea fi şi din Slobozia, nu asta e problema. Mă deranjează doar faptul că, deşi e orădean, ca mine, se poartă de parcă ar fi din Căcăceni.

Am citit şi eu reclamele electorale cu care partidul său, PD-L, a împânzit presa locală. Mi-a atras atenţia faptul că, printre multele reproşuri pe care i le-a adus principalului contracandidat, se află şi un amănunt biografic al acestuia: Ilie Bolojan a fost profesor la o şcoală ajutătoare.

De ce ar fi un lucru condamnabil să predai unor copii cu handicap? E cumva ruşinos? Nu cumva domnul Groza nu e nicidecum „un om de omenie”, aşa cum se autoproclamă în toate reclamele sale electorale? Să-l mai cred atunci când, în blugi şi cămaşă portocalie, bate câte un cui la casele pe care Habitat pentru Umanitate le construieşte pentru romii din Velenţa?”

Cred că Seres pune aici punctul pe i. Şi nu greşeşte deloc nici atunci când, procedând într-un mod asemănător lui Groza, dar de astă dată ca să instituie un exemplu, îi impută acestuia faptul că a fost şef la o secţie de sculărie:

„Tare mi-e teamă că, atunci când a dezgropat acest amănunt din biografia lui Bolojan, lui Groza nu i-a trecut prin cap că şi alţii i-ar putea imputa lucruri demne de dispreţuit, din propria sa istorie. Cum ar fi, spre exemplu, faptul că a lucrat la o sculărie. „Groza de la sculărie” – sună cam naşpa, nu?”

Mărturisesc că mi-a plăcut expresia asta, „Groza de la sculărie”. Nu vreau să înşir aici întreg articolul scris de Seres, întrucât nu am copyright pe el (cine e curios, are aici acest link: Blogul lui Alexandru Seres). Remarc doar că spune un lucru extrem de important: Mihai Groza e lipsit de respect faţă de semenii săi. Atunci când mă condamnă pentru faptul că am fost profesor la o şcoală ajutătoare, el nu-şi dă seama că îi condamnă totodată şi pe copiii cu handicap. Se dă singur de gol, arătând dispreţ pentru o categorie de oameni care are mare nevoie de ajutorul semenilor.

Acesta e „omul de omenie” care cere votul orădenilor. Un om care nu ezită să lovească în cei lipsiţi de apărare. Un primar care bagă mâna adânc în buzunarul contribuabililor, sub pretextul că face parcuri în aşa-zis stil art nouveau. Un „om de omenie” care, pus în faţa actelor care dovedesc jaful pe care l-a săvârşit, nu e în stare decât să mă împroaşte cu noroi.

Acesta e, vorba lui Seres, „Groza de la sculărie”. Citiţi articolul lui Alexandru Seres şi vă asigur că vă veţi lămuri pe deplin.

Anunțuri