Etichete

,

Nu mi-am imaginat, când am început acest blog, că voi avea atâta de lucru la el. Din afară pare simplu: scrii nişte texte, de două-trei ori pe săptămână, apoi aştepţi să vezi ce se comentează la ele. Citeşti comentariile şi, dacă ai chef şi timp, răspunzi, dacă nu – nu.

Ei bine, nu e aşa de simplu.

Fiind om politic (responsabil, îmi place să cred), nu pot să scriu orice îmi trece prin cap. E nevoie să-mi cumpănesc bine cuvintele, ca să fiu cât se poate de sigur că ele îmi reflectă clar ideile. Apoi, nu consider că orice subiect e demn de a fi discutat public. Nemulţumirile mele personale, dezamăgirile, simpatiile – prefer să le păstrez pentru mine. Nu-mi place să mă expun prea mult, e chestie de fire. Aşa că îmi pare rău dacă nu voi scrie aici despre chestiuni mai personale, aşa cum am văzut că fac mai toţi blogherii care se respectă.

După toate acestea, mai vine şi problema răspunsurilor la comentarii. Aici e aici: chiar nu mă aşteptam la aşa o avalanşă! Abia pot ţine pasul cu ele, timpul meu fiind oricum foarte limitat. Mă strădui să răspund, pe cât posibil, la toate comentariile, însă vă rog să înţelegeţi că uneori nu e posibil. Pentru acest lucru îmi cer scuze şi sper că voi avea înţelegerea voastră.

Vă asigur însă că citesc toate comentariile. Unele dintre ele îmi provoacă serioase bătăi de cap, fiindcă ridică probleme care au afectat Oradea de ani de zile. Mă gândesc mereu cum voi rezolva, când voi ajunge primar, toate problemele care s-au adunat în timp, fără ca cineva să găsească o soluţie la ele. Nu mă pot opri să mă gândesc că poate nimeni nu a avut interesul să le rezolve – dar acesta e un subiect pentru o postare viitoare.

Fiţi vă rog încredinţaţi că, chiar dacă nu răspund la unele comentarii, le citesc şi chiar îmi notez unele chestiuni. Sunt convins că voi reuşi să dau un răspuns mai târziu – nu aici, în spaţiul virtual, ci în realitate…

Anunțuri