Orădenilor care astăzi îşi serbează onomastica, le urez din inimă “La mulţi ani” şi împlinirea tuturor dorinţelor!

Astăzi fiind şi ziua în care ne alegem preşedintele, am şi o urare specială pentru orădeni: fie ca Sfântul Nicolae, cel numit şi “Făcătorul de minuni”, să vă aducă un preşedinte şi un guvern mai bun, care să ţină cont şi de interesele bihorenilor!

De 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, invit orădenii la festivităţile organizate în centrul oraşului. Celebrarea a 91 de ani de la Marea Unire are loc în Piaţa Unirii, lângă statuia lui Mihai Viteazul. Orădenii vor avea parte de un concert de muzică populară şi militară, putând servi, totodată, şi o porţie de fasole cu cârnaţi, preparată după o reţetă tradiţională.

Totodată, vă invit şi la concertul de muzică populară susţinut la Casa de Cultură a Sindicatelor de Ansamblul Crişana şi solistul Cristian Pomohaci, care va începe la ora 18.00.

Fie ca această zi să vă aducă multă sănătate, fericire şi bucurii alături de cei dragi!

Azi sărbătorim ziua Sfântului Apostol Andrei, patronul spiritual al României. Cu această ocazie, doresc să le urez tuturor orădenilor care poartă numele de Andrei şi Andreea un sincer “La mulţi ani!”, multă sănătate şi fericire!

Era puţin probabil să ne gândim în urmă cu câţiva ani de zile că liberalii vor sta pe aceeaşi scenă cu social-democraţii. Dar vin momente în viaţa noastră, vin momente în politica românească, când trebuie să optăm. Şi astăzi suntem într-un moment când trebuie să optăm. Azi, cu ocazia vizitei lui Mircea Geoană în Oradea, am urcat pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor, împreună cu colegii mei din PNL, ca să le spun celor prezenţi că Ilie Bolojan îl susţine fără echivoc la funcţia de preşedinte al României pe Mircea Geoană.

Avem mai multe motive pentru a face lucru. În primul rând, este vorba de omul pe care îl votăm. Avem de ales între doi oameni: între un om al dialogului (şi, orice s-ar spune despre domnul Geoană, acest lucru nu i se poate nega), între un diplomat şi un om care de cinci ani provoacă scandal în România – un om care a înjurat pe toată lumea, iar acum ar vrea să-l votăm. Se înşeală! Avem apoi de ales, în calitate de oameni politici, care avem responsabilitate în acest stat, între două opţiuni fundamentale: avem de ales între un guvern stabil, care să facă ceva pentru statul român şi pentru fiecare dintre dumneavoastră, în situaţia dificilă în care ne aflăm, şi o aventură. Aceasta este miza în turul doi. PNL a luat decizia să încheie o alianţă cerebrală pentru un Guvern condus de Klaus Johannis şi care să facă ceea ce trebuie pentru România.

Dacă aveţi un disconfort în faţa acestei alegeri, eliminaţi-l. Eu vă cer să votaţi cu capul. Trebuie să oprim această demagogie, acest populism, pe aceşti farisei, care se anunţă de dreapta, dar care fac totul contra României.

Nu ştiu dacă problema României este un pumn tras cuiva sau trei dezbateri. Ştiu însă că  Spitalul Judeţean din Oradea nu a mai primit de trei luni decât bani de salarii, că nu poate plăti curentul şi salubrizarea. Aceasta este o problemă reală şi va fi responsabilitatea viitorului preşedinte şi a guvernului să repună statul pe linia de plutire.

L-am asigurat pe Mircea Geoană de susţinerea mea, dar i-am atras atenţia că PNL nu are nevoie de contracte de lucrări publice sau de protecţie la dosare. Noi, liberalii, ne punem la bătaie onoarea şi credibilitatea în această campanie. În schimb, îi cer domnului Geoană să acorde Oradiei şi Bihorului respectul cuvenit; nu un tratament favorizant, ci proporţionalitate fondurilor, care să fie îndreptate spre comunităţile locale pe măsura contribuţiilor lor la bugetul statului.

Ţin să mulţumesc în primul rând tuturor orădenilor care duminică au fost la vot, indiferent de candidatul cu care au votat. Spunea cineva că politicienii proşti sunt trimişi la Bucureşti de către cei care nu se duc la vot. Pentru că, din acest punct de vedere, cea mai proastă soluţie e să nu te duci la vot, le mulţumesc celor care nu au procedat aşa.

Le mulţumesc apoi acelor orădeni – peste un sfert dintre cei care s-au prezentat la urne – care au votat pentru Crin Antonescu şi care şi-au dorit o Românie normală, o Românie a bunului-simţ. Ei sunt astăzi probabil dezamăgiţi că nu vor avea ocazia să voteze în turul al doilea pentru un preşedinte mai bun. Din acest punct de vedere, pot să le înţeleg dezamăgirea, însă mă simt dator să le spun şi lor că varianta neparticipării la vot este cea mai proastă soluţie pentru turul al doilea.

Mi-aduc aminte că în anul 2000 am fost pus şi eu în situaţia să optez: aveam de ales între Ion Iliescu şi Corneliu Vadim Tudor. Am ales varianta răului cel mai mic. Şi astăzi suntem într-o situaţie asemănătoare. Va trebui să alegem un rău mai mic. Va trebui să optăm. Vă îndemn deci să mergeţi şi în turul doi la vot, să votăm pentru Oradea, pentru Bihor – pentru România.

Au trecut 20 de ani de la Revoluţie iar românii sunt dezamăgiţi şi sătui de promisiuni politice fără acoperire. După ce au fost minţiţi şi înşelaţi, mulţi nu mai au speranţa că lucrurile se pot schimba în bine.

În urmă cu cinci ani, preşedintele le-a promis românilor că vor trăi bine şi acum le cere să mai aştepte încă cinci ani. Actualul prim-ministru le-a promis anul trecut salarii mai mari şi acum îi trimite în concediu fără plată. Guvernul a căzut, dar preşedintele preferă să menţină haosul în conducerea ţării, decât să-l numească pe Klaus Johannis premier.

Dacă cei care au condus ţara în 2009 s-ar fi gândit la viitor, ar fi luat, cu responsabilitate şi curaj, măsuri ferme pentru redresarea economiei. N-au făcut, din păcate, aproape nimic, România riscând să ajungă într-o fundătură.

Cu un preşedinte care nu respectă regulile democratice, cu o guvernare incapabilă, cu atitudini ale conducătorilor care promovează mitocănia şi nesimţirea, oamenii normali au tot mai puţine şanse.

La 20 de ani de la Revoluţie, a venit vremea să schimbăm această stare de lucruri. O putem face într-un singur mod: prezentându-ne în număr cât mai mare la vot, în 22 noiembrie.

Celor care aţi avut încredere în mine, celor pe care nu i-am dezamăgit, vă cer să votaţi un om care nu a minţit, nu a furat şi de care să nu ne fie ruşine.

Votaţi un preşedinte de bun-simţ!

Votaţi Crin Antonescu preşedinte!

În centrul istoric al municipiului sunt în momentul de faţă câteva proiecte care ori sunt în derulare, ori sunt în faza de a fi demarate în perioada imediat următoare. Aceste proiecte au ca şi scop punerea în valoare a acestui perimetru urban, atât din punct de vedere al arhitecturii, al imaginii oraşului, cât şi din punct de vedere turistic şi economic.

Voi aborda câteva chestiuni legate de reabilitarea faţadelor, de publicitatea din acest perimetru şi cele legate de comerţul stradal. Fiecare din aceste elemente sunt reglementate prin hotărâri de consiliu sau prin regulamente sau legi.

Una dintre hotărâri este cea cea care a fost aprobată anul acesta, privitoare la taxa pentru faţadele nereabilitate şi facilităţile care se acordă pentru proprietarii de clădiricare şi-au reabilitat faţadele. După cum ştiţi, cei care nu şi-au reabilitat faţadele, sau le-au reabilitat într-un mod necorespunzător vor plăti un impozit suplimentar pentru acest lucru, iar cei care le-au reabilitat vor fi scutiţi de impozit în următorii cinci ani. Scopul acestei măsuri de natură fiscală este să încurajăm reabilitarea faţadelor.

Pentru a şti foarte clar ce probleme sunt în zona centrală a oraşului, am demarat un studiu privind reabilitarea faţadelor în acest perimetru. Asta înseamnă că în această perioadă suntem în faza de finalizare a unei proceduri de achiziţie, care ne va permite ca în maximum şase luni de zile să avem o imagine exactă a ceea ce înseamnă centrul istoric. Aceasta înseamnă fotografierea tuturor clădirilor, întocmirea unei fişe pentru fiecare clădire, cum arată clădirea, ce probleme are, ce trebuie reparat, dacă reparaţia s-a făcut în mod corespunzător sau nu, în aşa fel încât să avem un document explicit, întocmit de profesionişti, care să ne spună în primăvară cine este scutit de această taxă suplimentară, cine trebuie să-şi repare faţadele şi cam cât l-ar costa şi ce are de făcut. Acesta va fi un instrument pe care Primăria îl pune la dispoziţia tuturor proprietarilor de clădiri din centrul istoric, pentru a le da o mână de ajutor în reabilitarea faţadelor. Este de asemenea şi un instrument prin care menţinem şi o anumită coerenţă în reabilitarea acestor clădiri.

Un al doilea domeniu important este partea de publicitate din acest perimetru. Este vorba de publicitatea la punctul de lucru al firmei şi de asemenea de partea de reclamă prin panouri, într-o formă comercială. După cum ştiţi, este în faza finală regulamentul de publicitate, care a fost dezbătut cu agenţiile de publicitate. Mai rămâne să discutăm cu reprezentanţii magazinelor şi localurilor din zona centrală aspectele pe care Primăria le are în vedere pentru conservarea centrului istoric.

În prezent, reclamele care sunt montate pe aceste clădiri sunt de dimensiuni rezonabile, însă ele trebuie să respecte anumite criterii, prioritară trebuind să fie faţada clădirii. Aceste reclame care nu respectă niciun fel de reguli trebuie înlocuite, astfel ca ele să fie armonizate cu clădirile. În perioada următoare, vom avea întâlniri cu toţi comercianţii din perimetrul istoric şi pe baza regulamentului de urbanism, vom găsi o formulă de a aduce partea de publicitate la standardele normale. Asta înseamnă că vom avea anul 2010 la dispoziţie pentru a aduce aceste reclame la o dimensiune care să fie rezonabilă şi care să fie conformă cu arhitectura clădirilor.

Nu putem să acceptăm să avem pe aceeaşi clădire reclame montate total diferit de la un geam la altul, cu culori diferite, elemente de decor care nu respectă niciun principiu. Aceste elemente vor fi stabilite pe baza unui alt studiu, pe care îl vom întocmi în parteneriat cu ordinul arhitecţilor. Va fi un concurs de idei, în aşa fel încât la primăvară să ştim foarte clar ce este de făcut.

Un alt element important este partea de comerţ stradal, în special partea privind terasele. În zona centrală, terasele sunt amenajate lângă clădiri. Am convenit la nivel de executiv să susţinem un alt tip de aranjament pe pietonală, şi anume ca terasele să fie amenajate pe centrul străzii, astfel ca ele să nu mai obstrucţioneze vitrinele magazinelor. Vor avea o lăţime delimitată în mod explicit, în aşa fel încât să permită fluxul de circulaţie şi pe o parte, şi pe alta. Vom impune de asemenea un anumit tip de umbrele, de o anumită dimensiune şi neinscripţionate. Comercianţii vor avea obligaţia să asigure curăţenia în perimetrul respectiv şi vor avea în grijă şi mobilierul stradal din zonă.

De asemenea, una din ţintele etapei următoare este transformarea străzii V. Alecsandri într-o stradă pietonală. Trebuie să încurajăm dezvoltarea acestor zone, care au atât un rol economic, cât şi unul turistic. Acest proiect trebuie făcut în paralel cu reabilitarea Cetăţii Oradea şi rezolvarea problemei traficului şi a parcării în perimetrul central.

Unul dintre marii noştri actori, Ion Caramitru, se va afla la Oradea în acest weekend, la invitaţia Primăriei Oradea, a Fundaţiei Academia Civică şi a Federaţiei Patronilor Bihor. Sâmbătă, de la ora 11, invit orădenii să participe la întâlnirea cu Ion Caramitru, în sala mare a Primăriei.

În cadrul campaniei pentru Oradea curată, pe care am început-o la sfârşitul lunii octombrie, fac vizite în şcolile din oraş în scopul de a avea discuţii cu tinerii despre importanţa menţinerii curăţeniei. Până acum am discutat cu elevi de la liceele Transilvania, Mihai Viteazul, Partenie Cosma şi Onisifor Ghibu şi voi continua aceste vizite în săptămânile viitoare.

Am constatat că, în general, tinerii sunt mai receptivi la acest aspect decât adulţii şi, de multe ori, mai informaţi în privinţa felului în care se face curăţenie în Oradea. Sunt dornici să se implice activ, fiind interesaţi atât de aspectele concrete privind modul în care operatorul de salubritate menţine curăţenia, cât şi de măsurile pe care municipalitatea le ia pentru a avea un oraş mai civilizat.

Ieri am fost la liceul Onisifor Ghibu, şcoala cu cel mai mare număr de elevi din Oradea şi am vorbit aproape o oră cu un grup de elevi din clasele mai mici. Le-am explicat costurile pe care le implică salubritatea şi că, prin menţinerea curăţeniei, putem economisi bani, pe care îi putem folosi pentru a înfrumuseţa oraşul în care trăim.

Vă invit să vizionaţi un fragment din această discuţie, în înregistrarea de mai jos.

Vă invit sâmbătă, 7 noiembrie, de la ora 18.00, în centrul Oradiei, la concertul pe care formaţia Holograf îl dă în semn de susţinere a candidaturii lui Crin Antonescu.

Fundaţia Academia Civică l-a invitat să conferenţieze la Oradea pe cunoscutul ecologist Nicolae Dărămuş, pe care îl cunoaşteţi în special din articolele sale publicate în Academia Caţavencu. Domnia sa va ţine o conferinţă interactivă intitulată “Inocenţii Terrei şi… noi” în sala mare a Primăriei Oradea, miercuri, 16 septembrie, de la ora 18.00. Cu acest prilej, veţi putea cumpăra şi cartea sa, “Dregătoria cârtiţelor”.

Vă invit cu mare plăcere la conferinţa domnului Nicolae Dărămuş, unul dintre oamenii cărora le pasă în cel mai înalt grad de mediul înconjurător, de protejarea naturii.

Dacă veţi face o comparaţie pentru a vedea câţi bani au venit în judeţul Bihor, o să vedeţi că anul acesta e o catastrofă faţă de anii trecuţi.

Înţeleg că a scăzut bugetul României, dar aş vrea să văd că primim totuşi ceva. Înţeleg că nu vin bani în Oradea, dar vreau să văd că vin în Sânmartin, că vin în Sântandrei, că vin în judeţul acesta. Deci m-aş aştepta să văd din partea celor care-i reprezintă pe aceşti guvernanţi în judeţul Bihor că fac ceva, că se zbat să aducă fonduri în judeţul Bihor. Vedeţi că vine ceva?

În fiecare an – 2006, 2007, 2008, indiferent care a fost culoarea politică a primarului Oradiei şi a guvernului, în municipiul Oradea, prin Ministerul Educaţiei, s-au alocat sume de 50-60 de miliarde pentru investiţii în şcoli. S-a început Liceul Gojdu; va fi şantier şi anul acesta, şi anul viitor, pentru că anul ăsta n-am primit practic nimic (de fapt, doar un miliard, prin mijlocirea unui parlamentar).

Anul acesta, toate reparaţiile care s-au făcut în Oradea s-au făcut pe banii orădenilor, fără niciun ban de la minister – investiţiile pe contractul cu Ministerul Mediului, pentru reabilitarea şi extinderea reţelelor de apă şi canalizare, convenţie încheiată în 2006, între primarul de atunci şi ministrul de atunci. Guvernul liberal a alocat sume pe care Primăria nu i-a putut cheltuit în 2007. A trebuit să fac eforturi în 2008 să readuc sumele, să măresc plafonul Oradiei, iar în 2009 s-a mai achitat ceva prin ianuarie-februarie, după care nu s-a mai achitat nimic. Efectul este clar: datorii de peste 150 de miliarde, pe care cele aproximativ 15 companii care au contract cu Compania de Apă le duc în spate, fiindcă Guvernul nu a plătit aceşti bani. Pe cale de consecinţă aceste lucrări sunt blocate, sunt abandonate.

Mai e o problemă legată de acest aspect, şi anume faptul că trebuie să absorbim fondurile de coeziune. Ele prevăd extinderea unor reţele de la limita administrativă a Oradiei, din cartierul Grigorescu către Sânmartin, către Sântandrei, către alte comune. Or, prin convenţia care era încheiată cu ministerul Mediului, trebuia să ducem apa până la limita administrativă – nu este dusă.

Trebuia să semnăm la sfârşitul lunii convenţia de finanţare pentru reabilitarea a 19 străzi, dar şi aici sunt probleme. Ca să vă dau o stradă cunoscută, cum este Bumbacului, ea este prevăzută a fi finanţată pentru asfaltare printr-un proiect european, dar partea de canalizare este pe convenţia cu ministerul. Dacă mă apuc şi folosesc banii repede, cum ar trebui să fac, va trebui s-o sparg peste doi ani de zile când s-ar putea să vină un ministru care să înţeleagă ce este important, să ne dea banii. Iar o să fim criticaţi că nu lucrăm cu cap, şi aveţi dreptate. Dacă nu asfaltăm, o să pierdem banii, că nu-i putem muta pe alte străzi.

V-am arătat nişte efecte, atât în plan economic general, cât şi în ceea ce înseamnă efectul asupra orădeanului, asupra companiilor din Oradea, asupra locurilor de muncă din Oradea, asupra veniturilor la buget. Deci, investiţii nu prea se fac. Trebuie să recunosc că singura investiţie pe care guvernul a continuat-o, şi e un lucru foarte bun, este cea la şoseaua de centură, pe care am început-o anul trecut. Altfel, mai aveam un şantier abandonat şi acolo.

Ce face Primăria Oradea?

În plan local, în ceea ce mă priveşte pe mine ca primar şi echipa de la primărie, vom insista pe câteva elemente principale.

Unii m-au criticat pentru că am acordat stimulente angajaţilor din primărie. Stimulente s-au dat de patru ani de zile, dar n-a văzut nimeni asta până n-am venit eu în primărie. Însă este o lege care impune în România constituirea stimulentelor – ordonanţa 92/2003. Am crezut că dacă miniştrii de finanţe declară la televizor că vor să reducă cheltuielile, chiar le vor reduce. Aşa că am făcut o adresă domnului Pogea şi i-am propus să modifice un text de lege ca să putem scăpa de aceste stimulente, să nu ne dea sindicatul în judecată. Nu s-a întâmplat nimic. Deci nici ceea ce se poate face în mod evident nu se face. Am emis o dispoziţie la nivel de primărie şi am anulat nişte drepturi salariale, în ideea de a reduce aceste cheltuieli, acolo unde aveam posibilitatea legală. De asemenea, am luat măsura de a nu mai constitui – decât în parte – stimulentele. Este o măsură în limita legii.

Vom continua să ne restructurăm cheltuielile, reducând la maxim cheltuielile de funcţionare (chirii, salarii, telefoane, tot ce înseamnă aceste lucruri) şi direcţionarea acestor bani către investiţii în folosul cetăţeanului.

O altă chestiune va fi să susţinem investiţiile din oraş. Aceste credite care au fost luate sunt folosite exclusiv pentru investiţii care generează la rândul lor dezvoltare. Căi de comunicaţii bune înseamnă dezvoltare în viitor şi avantaje pentru orădeanul de rând.

A treia chestiune este să grăbim la maxim accesarea fondurilor europene, în primul rând prin asigurarea cofinanţărilor necesare, pentru că sunt deja nişte proiecte în curs, în al doilea rând prin depunerea pe toate axele – acolo unde există oportunităţi – a unor proiecte de finanţare. Şi, nu în ultimul rând, nişte politici de susţinere a mediului economic local..

Ştiţi că am propus reducerea impozitului pe clădiri la persoane juridice şi vom clarifica şi partea de facilităţi în aşa fel încât dacă ţi-ai plătit impozitul în avans să ai un discount, o reducere de 10%, iar dacă ţi l-ai plătit la timp să ai o reducere de 5%. Decât să plătesti 15% stimulente pentru recuperări, mai bine îi dau o facilitate cetăţeanului sau companiei dacă-şi plăteşte impozitul la timp, îi dau o mână de ajutor.

De asemenea, ne vom ocupa de tot ce înseamnă încurajarea mediului de afaceri local. N-avem din păcate în administraţia locală foarte multe pârghii de a interveni în această zonă economică, dar cele pe care le avem le vom folosi la maximum, în aşa fel încât să trecem această criză cu efecte negative cât mai mici pentru orădeni.

Un subiect aflat în dezbatere în aceste zile este criza economică şi ce e de făcut pentru a trece de ea.

Cu toţii constatăm ce efecte are în economie: restrângerea pieţelor, pierderea locurilor de muncă, scumpirea creditului şi reducerea consumului. Se discută despre soluţiile pe care guvernul sau administraţia locală le pot adopta pentru ieşirea din criză.

În această situaţie dificilă, în calitate de primar al Oradiei, vă prezint viziunea administraţiei locale despre măsurile pentru trecerea recesiunii.

În primul rând, un primar responsabil trebuie să spună adevărul. Datele trunchiate şi informaţiile false, prezentate public, îi fac pe cetăţeni să nu mai creadă pe nimeni. Voi prezenta, deci, situaţia reală, într-un mod cât mai obiectiv.

Apoi, un primar trebuie să aibă puterea de a lua deciziile corecte, pentru binele unui oraş, în situaţii grele. Le-am luat şi sunt decis să susţin în continuare aceste măsuri: restructurarea cheltuielilor bugetare, stoparea risipei, stimularea dezvoltării economice a Oradiei.

Înainte de a trece în revistă ce poate face administraţia, voi sublinia câteva evidenţe:

a). Criza mondială nu putea ocoli România, însă peste efectele globale, criza este agravată în ţara noastră de probleme şi dezechilibre care au fost acumulate în ultimii ani. România nu poate ieşi singură din criză. Poate ieşi mai devreme sau mai târziu, costurile fiind mai mici sau mai mari pentru economie şi cetăţeni.

b). Criza nu poate fi depăşită cu reduceri de cheltuieli ci cu relansarea dezvoltării economice. Reducerea de cheltuieli în toate sectoarele este obligatorie însă pentru atenuarea efectelor negative.

c). Guvernul şi BNR au câteva pârghii pentru a interveni în economie: deblocarea proiectelor publice, investiţiile în infrastructură, absorbţia cât mai rapidă a fondurilor europene, scăderea dobânzilor bancare în aşa fel încât creditarea economică să funcţioneze.

d). Criza nu va putea fi trecută fără efecte dureroase.

Ce face guvernul? Aproape nimic. Continuă să plătească salarii din împrumuturi, nu vede că s-a ajuns la fundul sacului. Împrumutând masiv de pe piaţa internă, permite băncilor să menţină dobânda cu 50% mai mare ca acum un an. De ce să rişte băncile să împrumute firmele când statul e un client sigur? Creditele scumpe au redus drastic consumul şi au creat mari probleme companiilor care s-au dezvoltat pe bază de credite.
Discuţiile sterile privitoare la măsurile de reducere a cheltuielilor cu bugetarii, neurmate de nicio măsură efectivă, vor agrava efectele dureroase asupra populaţiei. Banii pentru salarii vor fi luaţi din altă parte. De unde? De la investiţii.

Fără investiţii publice consistente, efectele de antrenare în economie vor fi scăzute. Blocarea proiectelor publice creează probleme autorităţilor locale în absorbţia fondurilor europene. Exemplu: convenţia cu Ministerul Mediului – blocarea lucrărilor de reabilitarea a reţelelor de apă şi canalizare îngreunează accesarea programelor europene.

În loc să adopte măsuri pentru stimularea relansării economice, guvernul îşi macină energiile în disputele politice dintre partidele care îl compun. Sigur, România va trece peste criză. Nu e totuna în cât timp şi cu ce costuri. Fără adoptarea unor măsuri anticriză, vom depăşi recesiunea economică cu costuri destul de mari.

Poate unii dintre cititorii mei se întreabă de ce acord atenţie unor tineri numiţi bloggeri, care nu au altceva mai bun de făcut decât să scrie pe Internet, pe propriul lor site (blog). Am mai multe motive.

În primul rând, în timpul campaniei de anul trecut pentru Primărie, o parte a acestor tineri mi-au susţinut candidatura. Am fost plăcut surprins, fiindcă o făceau la modul dezinteresat, scriind despre candidatul Bolojan fără ca eu să fi făcut vreun gest în direcţia lor (mărturisesc că nici nu ştiam pe atunci despre existenţa lor). Pe unii dintre ei am ajuns să-i cunosc prin intermediul blogului meu; apoi, cu cei care au răspuns invitaţiei, ne-am întâlnit înainte de alegeri.  Din discuţiile de atunci mi-am dat seama cât sunt de interesaţi de problemele oraşului. Am ţinut cont de părerile lor, aşa cum ţin cont de părerile cetăţenilor cu care mă întâlnesc în diverse ocazii.

În al doilea rând, pentru mine tinerii sunt importanţi. Nu doar fiindcă vin cu un suflu nou, cu o altă viziune asupra problemelor, neatinsă de prejudecăţi, ci şi pentru că sunt conştient de faptul că ceea ce încercăm să facem noi, cei mai în vârstă, în acest oraş, constituie viitorul lor. Am şi eu două fete şi nu mi-e indiferent în ce fel de societate vor trăi. Aşa că părerea tinerilor, chiar dacă nu se bazează pe o experienţă de viaţă, este importantă. Uneori ei au soluţii la care noi, “bătrânii”, nici nu visăm.

Cam acestea sunt motivele pentru care m-am întâlnit pentru a doua oară cu bloggerii, săptămâna trecută, la Time Out. Am fost surprins să constat că interesul lor pentru problemele oraşului nu a scăzut. M-au supus unui tir de întrebări, pe diverse probleme, de la şoseaua de centură, parcări şi curăţenie, până la taxele pentru funcţionarea localurilor noaptea. Timp de peste două ore, am încercat să lămuresc aspectele ridicate. Am constatat că nu aveau cunoştinţă de complexitatea acestora şi mi-a făcut plăcere să le dau explicaţii. Recunosc, am vorbit cam mult, dar am speranţa că au fost mulţumiţi de răspunsuri. Le mulţumesc pentru interesul pe care îl arată faţă de rezolvarea diverselor probleme ale Oradiei şi sper că vom mai avea prilejul de a ne întâlni.

Despre felul cum văd ei întâlnirea noastră, puteţi citi dând click pe linkurile de mai jos.

Discuţii la întâlnirea bloggerilor cu Ilie Bolojan

La taifas cu Ilie Bolojan

A doua oară cu Blogojan

Bolojan vs bloggerii

Mai multe poze găsiţi aici.

Iar pe site-ul oraşului Suceava, bloggerii plănuiesc să se întâlnească şi ei cu primarul lor, inspiraţi de orădeni.

PS: Îmi recunosc ignoranţa – am aflat de-abia după întâlnire că printre participanţi s-a aflat şi faimosul Zoso, bloggerul cu cei mai mulţi cititori din România. Îi mulţumesc că a făcut efortul de a veni la Oradea pentru a participa la discuţia noastră.