Bolojan_Chiriac_Mozes

Este întotdeauna o mare cinste să cunoşti oameni deosebiţi, care prin activitatea lor de-o viaţă au constituit exemple pentru concetăţenii lor şi cărora trebuie să le fim recunoscători că le-am fost contemporani. Un astfel de om este Tereza Mozes, căreia am avut onoarea să-i înmânez, în cadrul şedinţei de luni a Consiliului Local, o diplomă de excelenţă pentru numeroasele realizări şi acte de caritate făcute pentru oraşul nostru.

După festivitate, am invitat-o pe doamna Mozes şi câţiva dintre apropiaţii care o însoţeau să stăm de vorbă câteva minute în biroul meu, pentru a ne cunoaşte mai bine şi pentru a-mi exprima recunoştinţa şi în afara cadrului oficial al ceremoniei.

Cu toate că a trecut prin numeroase încercări de-a lungul vieţii, fiind deportată la vârsta de 26 de ani şi cunoscând teribilul calvar al lagărelor naziste, doamna Mozes a păstrat o atitudine plină de dragoste şi dăruire faţă de semeni. Ei îi datorăm, printre altele, valoroasa secţie de etnografie a Muzeului Ţării Crişurilor, al cărei colectiv l-a coordonat cu abnegaţie timp de peste 10 ani. Împreună cu soţul ei, doctorul Carol Mozes (făcut cetăţean de onoare al Oradiei în 2003), a donat unor instituţii orădene aproape 8000 de cărţi de specialitate, din domeniul medicinei, artei, şi etnografiei, precum şi o colecţie privată constând din peste 700 de obiecte de artă ceramică.

Sunt exemple de generozitate pentru care trebuie să-i fim recunoscători şi care merită tot respectul nostru. În numele orădenilor şi al meu personal, îi doresc doamnei Mozes multă sănătate, sperând că va mai reveni la Oradea, din îndepărtatul Israel unde locuieşte în prezent, pentru a ne bucura sufletele şi a ne împărtăşi din bogata sa experienţă de viaţă. La mulţi ani, doamnă!