De ce trebuie să mergi duminică la vot?

Campania electorală a ajuns la final. Duminică, alegătorii sunt chemaţi la urne spre a decide cine va fi noul primar al Oradiei. Nu ştiu dacă vor vota în cunoştinţă de cauză sau empiric. Mi-ar plăcea să cred că, în pofida campaniei murdare duse de anumite partide, electoratul nu se va lăsa influenţat de distorsiunile şi minciunile lansate şi va vota conştient, spre binele acestui oraş.

Pe seama mea au fost lansate atâtea minciuni şi calomnii încât nu mi-ar fi ajuns două campanii electorale ca să mă disculp. Am preferat de cele mai multe ori să nu răspund – şi poate am făcut rău. S-a spus despre mine că sunt omul fraţilor Micula, că voi conduce oraşul ca un dictator, că sunt penticostal, că voi anula gratuităţile pentru pensionari, voi alunga vânzătorii din pieţe şi funcţionarii din Primărie – şi câte altele.

Eu nu am aruncat cu lături în nimeni. M-am limitat să prezint programul meu, să le spun orădenilor ce voi face eu pentru ei. Când am avut de criticat pe cineva, am venit cu argumente şi documente, pe care le-am prezentat presei. În schimb, domnul Mihai Groza a continuat chiar şi în ultima dezbatere televizată să facă afirmaţii fără nicio acoperire: că eu aş fi de vină că Primăria n-a putut achiziţiona tramvaie second-hand, fiind nevoită să cumpere în schimb tramvaie foarte scumpe, sau că l-aş fi acuzat că şi-a pus acasă bucsuşi pe banii Primăriei. În schimb, nu a răspuns la niciuna din întrebările mele: de ce a plătit preţuri de şapte ori mai mari decât cele de pe piaţă pentru amenajările peisagistice din centrul Oradiei, sau de ce a vândut un teren de lângă Aeroport cu 4,4 milioane de euro mai ieftin decât preţul de piaţă.

Cu toate mizeriile şi minciunile, eu sper că această campanie nu a fost de natură să-l scârbească pe alegător. Dacă actuala administraţie a oraşului n-a fost în stare să facă treabă, nu înseamnă că alţii nu vor fi capabili. Eu am demonstrat ce ştiu să fac, atât la Prefectură, cât şi ca secretar general al Guvernului. Duminică, orădenii au şansa să facă într-o singură zi ce n-au reuşit alţii în opt ani de când sunt la conducerea Primăriei: să aibă funcţionari corecţi la primărie, care nu iau şpagă şi se află în slujba cetăţeanului, să fie curăţenie în oraş, să poată circula mai uşor şi să găsească locuri de parcare suficiente, cu alte cuvinte să trăiască într-un oraş civilizat, de care să fie mândri.

Sigur, nu le vor obţine într-o singură zi, însă de prezenţa lor la vot depinde ca toate acestea să devină posibile. Eu nu le cer decât un singur lucru: să voteze conştient!

Disperaţi, le spun orădenilor să nu meargă la vot!

Biroul Electoral de Circumscripţie Oradea a dat dreptate plângerii pe care PNL a depus-o vineri împotriva PD-L. Aşa cum am arătat, a fost folosită ilegal sigla şi însemnele PNL, precum şi imaginea candidaţilor partidului. Mă bucur că BEM a luat decizia corectă şi am sperat că PD-L o va respecta, aşa cum de altfel o şi anunţase, anterior pronunţării deciziei.

Numai că Groza şi gaşca lui din Primărie nu renunţă. Azi am aflat că, în toiul nopţii, ca hoţii, cei care se pretind “oameni de omenie” au distribuit orădenilor fluturaşi cu conţinut electoral, menit să-i determine să nu mă voteze. Iată cum arată acesta:

 

Campania murdară continuă aşadar. Nu mă deranjează prea mult faptul că din nou îmi este folosită imaginea şi că sunt făcut dictator. Dacă n-ar fi vorba de lucruri serioase, aş zice că e un joc pueril, care nu merită atenţia. Atrag atenţia însă că autorii fluturaşului comit un lucru extrem de grav: îndeamnă cetăţenii să nu meargă la vot! Practic, orădenilor li se cere să nu-şi exercite dreptul de vot, una din componentele definitorii ale democraţiei.

Groza şi ai lui s-au speriat atât de tare de “dictatorul” Bolojan, de “candidatul pedeapsă”, încât au ajuns să le ceară orădenilor să stea acasă. Cu asta ei au demonstrat că nu au nici urmă de respect pentru alegători. Sunt convins că orădenii îi vor sancţiona la votul de duminică.

 

Întâlnirea mea cu bloggerii orădeni

În fiecare zi, de când a început campania electorală, am numeroase întâlniri cu orădeni, din diverse categorii sociale sau comunităţi. Ieri am avut ocazia să mă întâlnesc cu câţiva oameni deosebiţi, pe care n-aş fi avut probabil ocazia să-i cunosc dacă nu începeam acest blog. E vorba de bloggerii orădeni, cu care am avut prilejul să discut timp de câteva ceasuri, la solicitarea unora dintre ei.

A fost o surpriză foarte plăcută pentru mine: în primul rând, nu mă aşteptam să vină atât de mulţi (în jur de 20), în al doilea rând am fost impresionat de modul în care abordează problemele Oradiei. Cred că sunt mai mult decât nişte simpli bloggeri, preocupaţi doar de propria lor persoană: sunt oameni cărora le pasă ce se întâmplă în jurul lor, de destinele acestui oraş. M-am convins de acest lucru în timpul discuţiilor cu ei, văzând că sunt la curent cu tot ce se întâmplă, nu doar în plan politic, cât mai ales sub raport civic. Sunt oameni informaţi, pe care politicienii nu-i pot ameţi cu promisiuni. Am simţit că am dat un veritabil examen cu ei – şi nu-mi pare rău, fiindcă am cunoscut nişte oameni cu care e o adevărată plăcere să stai de vorbă.

Le mulţumesc tuturor că au venit la întâlnire şi că mi-au oferit prilejul să-i cunosc personal. Şi vreau să le spun că, indiferent pe cine vor vota, le voi păstra aceeaşi stimă. Le doresc succes şi sper să mai avem ocazia să ne întâlnim!

Oradea poate progresa doar prin lege şi ordine

De când a început campania electorală, mă confrunt cu două tipuri de reacţii.

În timp ce străbat pas cu pas străzile oraşului, orădenii mă salută şi mă opresc să-mi spună că mă vor vota pe 1 iunie. Participând la întâlniri, orădenii îmi spun care le sunt păsurile. Îmi arată mizeria din cartiere, lucrările făcute de mântuială, se plâng de comportamentul unor funcţionari şi de greutăţile zilnice.

Se vede limpede că s-au săturat de cei care au condus până acum Primăria.

În schimb, gaşca de profitori din jurul Primăriei mă pictează în cele mai negre culori. În spaţiile publicitare din ziare, „biroul de presă al PD-L”, în loc să arate ce au făcut Groza, Filip & comp. pentru orădeni în aceşti ani sau să explice cum a ajuns Oradea chiar şi în urma Aradului, se străduie din răsputeri să-i sperie pe orădeni cu privire la „pericolul” Bolojan.

În plus, prin răspândaci împrăştie o grămadă de zvonuri. Paleta de minciuni pleacă de la ameninţarea că dacă vine Bolojan vor fi închise regiile, concediaţi angajaţii din primărie, vor fi anulate gratuităţile pentru pensionari. Totul se termină apoteotic cu acuzaţia că va fi introdusă dictatura în oraş. Disperaţi că orădenii îi vor sancţiona, sunt încredinţat că nu se vor abţine să lanseze şi alte mizerii.

Orădenii nu mai pot fi păcăliţi. Nu mă surprinde reacţia orădenilor, fiindcă au dreptate să se simtă nemulţumiţi de felul în care au fost conduşi, mai ales în ultimii patru ani. Nu mă surprinde nici reacţia găştii de profitori, fiindcă la câte are pe conştiinţă, la cât şi-a bătut joc de banii orădenilor, are toate motivele să se simtă cu musca pe căciulă.

Mai ales în ultimii patru ani, Oradea a devenit un oraş în care Primăria a vândut ieftin şi a cumpărat scump. În aceşti ani, Primăria a dat pe bani mărunţi clădiri şi terenuri şi a plătit cu nemiluita lucrări de proastă calitate (străzi „modernizate” cu gropi şi denivelări), fiind gata să plătească cu bani grei lucrări de care orădenii nu aveau nevoie (piramide de sticlă, parcuri defrişate într-un aşa-zis stil „art nouveau”).

Nu sunt fapte pe care le inventez eu acum, în campania electorală! Sunt fapte dezvăluite de întreaga presă orădeană şi resimţite pe buzunarul lor de orădeni! De cetăţenii unui oraş în care impozitele pe clădiri sunt de două ori mai mari decât în Cluj, cu cele mai mari tarife de salubrizare din ţară şi cu una dintre cele mai corupte şi ineficiente birocraţii din România. Un oraş care nu progresează în ritmul pe care îl merită şi care a fost depăşit de oraşele vecine. 

Voi aplica legea fără ezitare! Ca primar voi schimba radical, din prima zi de muncă, această stare de lucruri, aplicând legea fără ezitare şi impunând:

• respectarea cetăţenilor şi servirea lor promptă de către funcţionari
• stimularea performanţei şi sancţionarea ineficienţei, incompetenţei şi corupţiei
• respectarea cetăţenilor şi a oraşului de către toate firmele plătite de Primărie
• aplicarea neîntârziată a măsurilor ce vizează ordinea, curăţenia şi disciplina
• tratament egal pentru toate firmele care investesc în locuri de muncă pentru orădeni
• execuţia corectă şi la timp a lucrărilor, doar după dezbaterea lor prealabilă cu orădenii.

 Oradea poate progresa doar prin lege şi ordine!

Groza de la sculărie şi bolojanii

Am găsit şi eu, ca mulţi orădeni, fluturaşi electorali în cutia poştală, cu înscripţia “Atenţie, cad bolojani”. Nu am fost deloc mirat să constat că primarul interimar Mihai Groza mă atacă şi pe această cale, continuându-şi campania denigratoare la adresa mea. Are o problemă cu faptul că am locuit zece ani în Aleşd – de parcă simplul fapt de a fi din altă localitate ar anihila toate calităţile pe care le-ar putea avea un candidat la primăria Oradiei. Când am fost prefect, eram aleşdean; cu toate acestea orădenii au ştiut să aprecieze măsurile pe care le-am luat.

Dar nu asta e problema. Într-un articol scris de  Alexandru Seres (un jurnalist pe care îl apreciez), am găsit câteva lucruri spuse cu mult har, dar şi cu multă dreptate. Mi se pare că acolo se pune la punct o chestiune care a fost gândită prost de Mihai Groza. Iată ce scrie pe blogul său fostul redactor-şef al Jurnalului bihorean despre campania actualului primar:

“Aşadar, avem un candidat care se mândreşte cu faptul că e orădean. Din partea mea, putea fi şi din Slobozia, nu asta e problema. Mă deranjează doar faptul că, deşi e orădean, ca mine, se poartă de parcă ar fi din Căcăceni.

Am citit şi eu reclamele electorale cu care partidul său, PD-L, a împânzit presa locală. Mi-a atras atenţia faptul că, printre multele reproşuri pe care i le-a adus principalului contracandidat, se află şi un amănunt biografic al acestuia: Ilie Bolojan a fost profesor la o şcoală ajutătoare.

De ce ar fi un lucru condamnabil să predai unor copii cu handicap? E cumva ruşinos? Nu cumva domnul Groza nu e nicidecum “un om de omenie”, aşa cum se autoproclamă în toate reclamele sale electorale? Să-l mai cred atunci când, în blugi şi cămaşă portocalie, bate câte un cui la casele pe care Habitat pentru Umanitate le construieşte pentru romii din Velenţa?”

Cred că Seres pune aici punctul pe i. Şi nu greşeşte deloc nici atunci când, procedând într-un mod asemănător lui Groza, dar de astă dată ca să instituie un exemplu, îi impută acestuia faptul că a fost şef la o secţie de sculărie:

“Tare mi-e teamă că, atunci când a dezgropat acest amănunt din biografia lui Bolojan, lui Groza nu i-a trecut prin cap că şi alţii i-ar putea imputa lucruri demne de dispreţuit, din propria sa istorie. Cum ar fi, spre exemplu, faptul că a lucrat la o sculărie. “Groza de la sculărie” – sună cam naşpa, nu?”

Mărturisesc că mi-a plăcut expresia asta, “Groza de la sculărie”. Nu vreau să înşir aici întreg articolul scris de Seres, întrucât nu am copyright pe el (cine e curios, are aici acest link: Blogul lui Alexandru Seres). Remarc doar că spune un lucru extrem de important: Mihai Groza e lipsit de respect faţă de semenii săi. Atunci când mă condamnă pentru faptul că am fost profesor la o şcoală ajutătoare, el nu-şi dă seama că îi condamnă totodată şi pe copiii cu handicap. Se dă singur de gol, arătând dispreţ pentru o categorie de oameni care are mare nevoie de ajutorul semenilor.

Acesta e “omul de omenie” care cere votul orădenilor. Un om care nu ezită să lovească în cei lipsiţi de apărare. Un primar care bagă mâna adânc în buzunarul contribuabililor, sub pretextul că face parcuri în aşa-zis stil art nouveau. Un “om de omenie” care, pus în faţa actelor care dovedesc jaful pe care l-a săvârşit, nu e în stare decât să mă împroaşte cu noroi.

Acesta e, vorba lui Seres, ”Groza de la sculărie”. Citiţi articolul lui Alexandru Seres şi vă asigur că vă veţi lămuri pe deplin.

Cui i-e frică de Ilie Bolojan?

Câteva dintre partidele participante la alegeri au semnat luni o înţelegere pentru a purta o campanie civilizată.  În acest protocol, semnatarii s-au angajat, printre altele, să se abţină de la jigniri şi atacuri la persoană.

Acest protocol părea să fie de bun augur pentru o campanie care se anunţa, după toate semnele, destul de aprigă. Partidele au convenit

“să contribuie activ la desfăşurarea unei campanii civilizate, demonstrând prin aceasta că atât în mass-media cât şi în întâlnirile cu cetăţenii dispun de maturitate politică, iar confruntarea se poate face pe bază de proiecte, idei şi prezentarea celor mai moderne propuneri care să conducă la dezvoltarea edilitară a municipiului şi la prosperitatea cetăţenilor săi”.

Iată însă că, la trei zile după scriptură, PD-L încalcă grosolan acest protocol. În Jurnal bihorean de miercuri, gaşca de la Primărie a ripostat violent la criticile mele din conferinţa de luni. Cum au înţeles ei să răspundă acuzelor?  Prin atacuri la persoană şi jigniri.

În mod hilar, un reprezentant al partidului s-a apărat spunând că ei au respectat înţelegerea, întrucât au atacat un partid care nu se află printre semnatarii protocolului.

În primul rând, eu cred că, atunci când te angajezi în faţa tuturor să duci o campanie civilizată, te comporţi corect faţă de toţi, nu doar faţă de cei cu care te-ai înţeles. 

În al doilea rând, PNL nu a dorit să semneze acest act fiindcă e de părere că nu prin semnarea unei hârtii se obţine o campanie civilizată. Dovada: PD-L l-a semnat, doar ca să-l încalce de îndată.

În al treilea rând, cred că PD-L recurge la astfel de metode fiindcă e disperat. Gaşca din Primărie şi-a dat seama că nu are nicio şansă în această luptă electorală şi recurge la mijloace incorecte. E felul lor de a acţiona – şi au dovedit-o prin tot ceea ce au făcut de-a lungul anilor. Lipsa de transparenţă a licitaţiilor, lipsa de respect faţă de cetăţean, cheltuirea iresponsabilă a banilor publici sunt doar câteva dintre motivele pentru care orădenii nu-i vor mai vota.

Cred că am reuşit să răspund întrebării din titlu, “Cui i-e frică de Ilie Bolojan?”. E evident că găştii din Primărie, nu?

Cu musca la arat, de 1 Mai

Primăria Oradea a sărbătorit ziua de 1 Mai prin muncă: angajaţii ei au ieşit la arat, tăind arborii din Piaţa Unirii. În locul lor, urmează să se planteze flori. Trecând azi prin centru, am văzut că în părculeţul din faţa Bisericii cu Lună era… lună şi bec: terenul era curăţat deja de arbori şi o parte din borduri fuseseră distruse de utilajele care au lucrat în zonă.

Aşa-zisa reabilitare peisagistică din piaţă,  botezată pompos “în stil art nouveau”, costă 8 miliarde de lei vechi. Îmi pun, ca şi voi, câteva probleme.

În condiţiile în care, în zona centrală, clădirile monument istoric au, în cea mai mare parte, faţadele degradate şi ţiglele de pe acoperiş gata să cadă, ce este prioritar? Să se repare faţadele şi acoperişurile şi apoi să se treacă la pavaje şi spaţiile aferente, sau să se pună carul înaintea boilor? Atunci când spaţiile verzi şi arborii din oraş sunt insuficienţi, îi rărim şi pe cei care îi mai avem, sau plantăm alţii? Cred că cei din primărie s-au gândit să taie arborii, ca să se vadă mai bine faţadele scorojite ale clădirilor, din păcate.

Când parcurile nu acoperă necesarul de spaţii verzi, în loc să le extindem, le îngrădim cu garduri metalice, ca să îngrăşăm conturile firmelor abonate la lucrările primăriei?

Când oraşul îşi vinde terenurile, la preţuri mult sub cele de piaţă, pentru a-şi completa veniturile, Primăria Oradea s-a grăbit să cheltuie 8 miliarde de lei pentru aşa-zisele înfrumuseţări peisagistice. Ce se va întâmpla peste 2-3 ani de zile, dacă mai rămân la putere şi oraşul nu se relansează economic - iar ei nu vor mai avea ce vinde?

Ştim cu toţii că plantările se fac primăvara sau toamna. Ne aducem aminte de situaţia de anul trecut, când toţi pomii plantaţi pe malul Crişului într-un moment nepotrivit s-au uscat. Sper ca plantările forţate, făcute de cei din primărie pe ultima sută de metri, pentru a cheltui bani, să nu aibă aceeaşi soartă.

Îmi pun apoi problema modului în care o administraţie îşi arată respectul faţă de cetăţenii urbei. Atunci când aduci modificări importante în zonele centrale ale oraşului, atunci când decizi să tai arbori şi să plantezi flori, nu este normal să-i întrebi şi pe orădeni cum văd ei lucrurile? Nu este normal să faci o dezbatere publică unde cei interesaţi să-şi poată spune părerea?

Ce resorturi îi pot împinge pe cei din primărie ca, în zile libere, când toţi funcţionarii se gândesc cum să-şi petreacă timpul liber, să se apuce de tăiat arbori pe bani grei? Nici într-un caz respectul faţă de orădeni sau grija pentru banul public.

O administraţie care ia decizii în interesul oamenilor face dezbateri publice pentru a stabili strategii, îşi fixează priorităţi, foloseşte cu discernământ banul public şi în general face lucrurile aşa cum se cuvine. A făcut această administraţie ceva din toate acestea? Eu zic că nu. E o administraţie care pare că şi-a pierdut busola, o administraţie păguboasă.

De 1 Mai, Primăria a ieşit cu musca la arat, în dispreţul cetăţeanului. Amenajarea peisagistică “în stil art nouveau” din centrul oraşului nu înfrumuseţează nimic: ea e o palmă pe obrazul locuitorilor Oradiei.  Încă una.

Problemele orădenilor – o listă lungă cât o zi de post

Am început acest blog ca o modalitate de dialog cu orădenii, sperând că în acest fel voi putea aduce în dezbatere câteva dintre problemele a căror rezolvare o consider de maximă urgenţă pentru acest oraş:

• Rămânerea în urmă a Oradiei, din punct de vedere economic, faţă de oraşele vecine (Arad, Cluj)
• Lipsa de transparenţă a licitaţiilor organizate de Primărie
• Corupţia funcţionarilor publici
• Funcţionarea defectuoasă a relaţiei dintre Primărie şi cetăţean
• Circulaţia dificilă în oraş, transportul în comun defectuos, tramvaiele exorbitant de scumpe
• Lipsa acută a parcărilor
• Şoseaua de centură (cu patru benzi) şi altele.

Mărturisesc că, după un timp, am fost uimit să constat cât de numeroase sunt de fapt problemele orădenilor. Le-aţi enumerat chiar voi, în comentariile voastre pe acest blog.

Ca să vă edificaţi, le trec în revistă aici, pe scurt:

• Lipsa de transparenţă a instituţiilor care lucrează cu cetăţeanul (Primăria Municipiului Oradea)
• Lipsa de organizare şi ineficienţa activităţilor din Primărie
• Lipsa investiţiilor de anvergură
• Starea de degradare a clădirilor-monument din centrul oraşului
• Reabilitarea defectuoasă a drumurilor
• Problema transportului în comun
• Facilităţi pentru studenţi
• Banii cheltuiţi fără discernământ şi folos pentru sportul bihorean (FC Bihor, CSM)
• Problema stadionului municipal
• Problema transportului elevilor la şcoală
• Problema locuinţelor sociale pentru persoanele fără adăpost
• Planul urbanistic zonal, necorespunzător şi aplicat preferenţial
• Fluidizarea traficului, lipsa parcărilor
• Situaţia autorizaţiilor de taximetrie
• Spaţii verzi insuficiente
• Locuri de joacă pentru copii insuficiente
• Problema aeroportului
• Serviciile publice – ineficiente (salubritate, apa, canal)
• Curăţenia oraşului şi iluminatul public
• Problema cerşetorilor
• Problema câinilor comunitari
• Problema turismului
• Pistele pentru biciclişti
• Atribuirea de terenuri tinerilor pentru construirea de case

Cam acestea sunt problemele pe care le-au ridicat vizitatorii blogului meu în comentariile lor. O listă lungă cât o zi de post. Ea spune foarte multe despre felul în care a înţeles actuala administraţie a municipiului să se achite de sarcinile sale. Dacă vrem ca aceste lucruri să se schimbe în bine, trebuie să punem cu toţii umărul. Vorbele nu sunt de ajuns: e timpul să trecem la fapte!