Sărbători fericite alături de cei dragi!

 

M-au făcut erou de benzi desenate!

Nu-mi stă în caracter să mă laud, dar fiindcă tot mi s-a cerut insistent să scriu şi însemnări ceva mai personale, vă semnalez faptul că am devenit erou de benzi desenate. Nu e o glumă: doi orădeni, care-şi spun Oviman şi Sebman, au făcut un site unde publică mai multe benzi desenate. Mi s-a spus că, printre ele, este şi una în care personajul principal este Super Bolo. Am vrut să văd cu ochii mei minunea asta de site şi m-am convins că aşa este: personajul seamănă cu mine – cel puţin aşa cred…

M-am amuzat citind povestea lui Super Bolo şi trebuie să recunosc că băieţii au umor. Nu pot decât să-i felicit şi le promit că voi urmări cu interes propriile-mi aventuri!

PS: Iată şi adresa unde puteţi citi aceste benzi desenate: http://www.supererou.com/page/2

Lista lui Bolojan

După cum ştiţi, partidele politice depun liste cu candidaţii la funcţia de primar, consilieri locali şi judeţeni. 22 aprilie este data limită la care aceste liste trebuie înregistrate la Biroul Electoral. Dacă în ceea ce priveşte candidaţii la funcţia de primar lucrurile sunt cunoscute, în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi candidaţi, în aceste zile se discută, se fac şi se desfac înţelegeri şi se aprobă listele de consilieri.

Şi eu vreau să întocmesc, împreună cu colegii mei, o echipă de consilieri cât mai bună. Pe de o parte, să fie oameni care nu au „un trecut glorios”, care acolo unde şi-au desfăşurat activitatea au demonstrat că sunt oameni de bună calitate. Pe de altă parte, să fie oameni care au disponibilitatea de a se implica în politică.

Din păcate, datorită unei imagini proaste pe care noi, cei din politică, am creat-o după ’89, mulţi oameni, care ar avea ceva de spus, preferă să nu se implice. De exemplu, cu toate că domnul Hadrian Borcea este unul dintre cei care mă susţin, nu vrea să devină activ din punct de vedere politic, tocmai din cauza unor rezerve faţă de imaginea pe care clasa politică a dobândit-o de-a lungul anilor.

Când am acceptat să candidez la funcţia de primar, am primit votul de încredere al biroului teritorial al PNL Bihor şi pentru întocmirea echipei de consilieri. După discuţii cu colegii de partid, cu cei care şi-au exprimat intenţia de a candida, cu membrii comitetului de susţinere a candidaturii, voi propune conducerii PNL o echipă de consilieri din care vor face parte următorii:

• Lucia Varga, preşedinte al PNL Oradea şi actual secretar de stat la Ministerul Mediului – probleme de mediu;
• Dorel Tifor, profesor de limba română, fost director al Liceului Emanuil Gojdu, liceu pe care şi eu l-am absolvit – învăţământ liceal ;
• Dan Octavian, director general la Federaţia Patronilor Bihor – probleme legate de mediul de afaceri;
• Daniel Vulcu, actor – probleme de cultură, teatru;
• Mihai Manea, actual consilier local, director economic la societatea Perind – probleme de finanţe locale
• Gheorghe Carp, director la Spitalul Municipal, un om cu care am colaborat bine în ultimii 3 ani – probleme de sănătate;
• Ioan Felea, prorector al Universităţii din Oradea – învăţământ universitar;
• Florica Cherecheş, care a condus fondul de creditare Integra – probleme sociale.
• Ioan Cupşa, avocat, fost preşedinte al PNL Oradea – domeniul juridic;
• Adriana Lipoveanu, inginer constructor – domeniul urbanism şi infrastructură;

Această echipă urmează să fie completată cu alte propuneri, până la întregirea listei de consilieri liberali.

Sunt oameni pe care îi cunosc – fie membri PNL cu state vechi, fie oameni care până acum au stat departe de lumea politică, cum este Dorel Tifor. Împreună cu ei, după câştigarea alegerilor – şi desigur alături de ceilalţi consilieri locali – sunt convins că vom relansa Oradea. Pe unii probabil că îi cunoaşteţi mai bine, alţii poate că sunt mai puţin cunoscuţi.

Eu am încredere în ei. Sper să vă câştige şi vouă încrederea.

Blogul mi-a pus creierii pe bigudiuri…

Nu mi-am imaginat, când am început acest blog, că voi avea atâta de lucru la el. Din afară pare simplu: scrii nişte texte, de două-trei ori pe săptămână, apoi aştepţi să vezi ce se comentează la ele. Citeşti comentariile şi, dacă ai chef şi timp, răspunzi, dacă nu – nu.

Ei bine, nu e aşa de simplu.

Fiind om politic (responsabil, îmi place să cred), nu pot să scriu orice îmi trece prin cap. E nevoie să-mi cumpănesc bine cuvintele, ca să fiu cât se poate de sigur că ele îmi reflectă clar ideile. Apoi, nu consider că orice subiect e demn de a fi discutat public. Nemulţumirile mele personale, dezamăgirile, simpatiile – prefer să le păstrez pentru mine. Nu-mi place să mă expun prea mult, e chestie de fire. Aşa că îmi pare rău dacă nu voi scrie aici despre chestiuni mai personale, aşa cum am văzut că fac mai toţi blogherii care se respectă.

După toate acestea, mai vine şi problema răspunsurilor la comentarii. Aici e aici: chiar nu mă aşteptam la aşa o avalanşă! Abia pot ţine pasul cu ele, timpul meu fiind oricum foarte limitat. Mă strădui să răspund, pe cât posibil, la toate comentariile, însă vă rog să înţelegeţi că uneori nu e posibil. Pentru acest lucru îmi cer scuze şi sper că voi avea înţelegerea voastră.

Vă asigur însă că citesc toate comentariile. Unele dintre ele îmi provoacă serioase bătăi de cap, fiindcă ridică probleme care au afectat Oradea de ani de zile. Mă gândesc mereu cum voi rezolva, când voi ajunge primar, toate problemele care s-au adunat în timp, fără ca cineva să găsească o soluţie la ele. Nu mă pot opri să mă gândesc că poate nimeni nu a avut interesul să le rezolve – dar acesta e un subiect pentru o postare viitoare.

Fiţi vă rog încredinţaţi că, chiar dacă nu răspund la unele comentarii, le citesc şi chiar îmi notez unele chestiuni. Sunt convins că voi reuşi să dau un răspuns mai târziu – nu aici, în spaţiul virtual, ci în realitate…

Ce se poate face cu 27 milioane de euro

Sunt convins că multă lume este interesată de noile tramvaie Siemens, pe care actuala administraţie a Oradiei le aduce pentru a îmbunătăţi calitatea transportului în comun. Sunt de acord că tramvaiele care circulă în Oradea să fie de bună calitate şi să asigure un plus de confort celor care aleg acest mijloc de transport în comun. Însă nu cred că se poate justifica în vreun fel suma enormă care va fi cheltuită pentru cele 10 tramvaie ultramoderne care au fost contractate, în condiţiile în care Oradea nu a fost rezolvată problema traficului rutier, a parcărilor sau a locuinţelor, ca să nu pomenesc decât câteva dintre cele mai presante probleme.

Tramvaiul Siemens care va începe să circule începând cu această lună în Oradea, costă 2,7 milioane euro şi, fiind atât de scump, nici măcar Bucureştiul nu şi l-a permis! Acest tip de tramvaie poate fi văzut pe străzile Vienei, oraşul nostru fiind primul din România care cumpără astfel de tramvaie.

Ar fi, desigur, frumos să ne putem permite astfel de tramvaie moderne, care asigură un confort sporit călătorilor. Nu e cazul. Preţul este exorbitant, în condiţiile în care alte oraşe din Romania, cu o situaţie financiară mult mai bună decât Oradea, nu şi-au permis să cumpere nici măcar un singur tramvai de acest tip!

Timişoara are parcul de tramvaie care asigură transportul în comun format din donaţii de la oraşe din Germania. Circulă foarte bine şi pentru aceste tramvaie au fost achitate doar cheltuielile de transport. S-au facut economii importante pentru oraş.

Putem accepta faptul că, neavând astfel de parteneri, eram puşi în situaţia de a cumpăra tramvaie.

În toate oraşele din ţară unde au fost achiziţionate tramvaie din străinătate, preţurile au oscilat între 7 şi 15 mii de euro, optându-se pentru varianta second-hand. La Iaşi, de exemplu, la începutul acestui an, municipalitatea a achiziţionat tramvaie second-hand modernizate. Acestea au costat 7000 euro/bucata, pentru transport plătindu-se încă 8000 de euro. Piaţa vest-europeană oferă suficiente tramvaie second-hand modernizate, prin urmare argumentul inexistenţei unei astfel de oferte la preţuri rezonabile nu stă în picioare.

Ce se putea face cu cele 27 milioane de euro? Spre exemplu, am calculat că se putea realiza jumătate din proiectul şoselei de centură extinse pe patru benzi, cam 8 kilometri din totalul de 15,5, cu toate facilităţile aferente.

Şi ca să rămânem în acest sector, am mai calculat că, din aceiaşi bani, s-ar fi putut amenaja, la un cost de 500 euro/mp, 3600 de locuri de parcare subterane sau supraterane. Pentru cei care sunt neîncrezători, iată calculaţia, cu identificarea zonelor disponibile pentru aceste parcări:

• parcare subterană pe 2 nivele în zona centrală – 900 locuri
• parcare supraterană în spatele Tribunalului – 900 locuri
• parcare subterană în zona Casei de Cultură a Sindicatelor (platoul dinspre Catedrala Ortodoxă) – 1000 locuri
• parcare rezidenţială subterană în Nufărul – zona liceului Onisifor Ghibu şi în cartierul Rogerius – 800 locuri.

Calculul a fost făcut la un cost de 500 euro/mp, cu o medie de 15 mp pentru fiecare loc de parcare.

Aceeaşi sumă se mai putea utiliza pentru a se construi, la un preţ de 500 euro/mp, peste 900 de apartamente cu 2 camere, de tip social. Spun acest lucru întrucât în Oradea există peste 1000 de cazuri in care oameni au rămas sau vor ramane fără locuinţă in urma evacuarii acestora din imobilele retrocedate. Primăria are obligatia să asigure un acoperiş deasupra capului pentru aceste cazuri sociale.

Cred că e limpede pentru toată lumea că celor 27 milioane de euro li se putea da astăzi o destinaţie mult mai bună. În orice caz, nu cred că se poate justifica, cu argumente raţionale şi de bun-simţ, cheltuirea acestei sume enorme pentru nişte tramvaie care, pe lângă faptul că depăşesc cu mult exigenţele reale de confort, nu rezolvă problemele generale ale transportului în comun.

Şi un ultim argument, pentru a vă da seama ce înseamnă suma de 2, 7 milioane euro: atât costă un elicopter de tipul Eurocopter AS-355N…

De ce mi-am făcut blog

E la modă ca politicienii să-şi facă blog. Eu nu mi-am „tras” blog ca să fiu la modă – şi nici pentru că sunt politician. Ci fiindcă sunt realmente interesat să intru în dialog cu voi, nu doar să-mi răspândesc mesajele electorale pe Internet.

Da, mi-am făcut blog, pentru că m-am decis să candidez la funcţia de primar al Oradiei. Da, am intrat în rândul politicienilor care au blog – dar nu ca să ţin un monolog.  Oradea are nevoie de schimbarea modului în care este condusă primăria, iar pentru asta am nevoie şi de părerea voastră.

Cei care conduc în prezent Primăria sunt prizonierii unor obiceiuri şi metehne care afectează calitatea vieţii cetăţenilor şi dezvoltarea municipiului. Ştiţi prea bine aceste obiceiuri, ale căror efecte le simţiţi zilnic pe propria piele. Cu ajutorul vostru, eu vreau să schimb această stare de lucruri.

Am fost consilier local şi judeţean, apoi prefect al judeţului Bihor şi secretar general al Guvernului, funcţii publice în care am încercat să nu fiu ca ceilalţi. N-am beneficiat în niciun fel de „avantajele” acestor funcţii. Nu mi-am luat spaţii pe centru şi am stat departe de clienţii tradiţionali ai administraţiei, pentru că altfel n-aş fi putut face nimic.

În schimb, m-am străduit să reduc birocraţia şi să măresc transparenţa în serviciile publice. Am extins în întreaga ţară proiectele pe care le-am demarat anterior, în premieră, în judeţul Bihor: eliberarea paşapoartelor, a certificatelor de înmatriculare, a permiselor de conducere în două ore şi eliberarea cazierelor judiciare pe loc. În calitate de prefect şi de secretar general al Guvernului României, am susţinut în ultimii trei ani proiecte ale autorităţilor locale şi guvernamentale în judeţul Bihor, din domeniile: reţele de alimentare cu apă şi canalizare, investiţii în şcoli şi spitale, investiţii în infrastructură.

Am reuşit să fac toate acestea pentru că oamenii m-au susţinut. Voi avea nevoie de ajutorul vostru şi după ce voi deveni primar. Aşa că acest blog va rămâne activ şi după alegerile din iunie. Voi mă puteţi ajuta să relansez Oradea!

Ce înţeleg prin relansare? Vreau ca Oradea să devină un oraş în care cetăţeanul să fie respectat, un oraş în care să nu îţi faci griji când te internezi în spital, în care să nu-ţi pui problema cum circuli şi unde-ţi parchezi maşina, un oraş cu o primărie unde primeşti autorizaţiile la timp şi unde nu se dau „atenţii”. Un oraş al oamenilor, cu instituţii care se află în slujba cetăţeanului. Un oraş care să fie cu adevărat al nostru, al tuturor, şi de care să fim mândri!